Despre oamenii indispensabili :)

Cu ei este cel mai vesel. Ei se cred de neânlocuit și mai cred că fără ei nimic nu se face. Realitate ne dovedește că oricât de profesionist nu ar fi cineva, oricum altcineva va putea face munca sa. Poate nu la același nivel și poate nu în același timp, dar în final va obține un rezultat.

Adesea cădem și noi în capcana ”indispensabilității”. Visăm și pierdem timpul prețios alcătuind scenarii din seria ”cum o să fie fără noi?” sau ”cât de importanți suntem”. Poate și suntem, dar aceasta nu înseamnă că nimeni nu ne va putea înlocui.

Este mai constructiv să ne facem munca profesionist și să ne dezvoltăm în continuare.

*Mulțumesc Unsplash.com pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Impresii ”Gala Super Eroilor din Moldova”

Am rămas impresionat de seriozitatea cu care s-a organizat fiecare detaliu al primei gale a ”Super Eroilor” din Moldova. A fost lume multă, la papion și în rochițe de îți era mai dragă lumea. Cei mai importanți oameni au primit premiile bine meritate și au fost apreciați pentru eforturile depuse. Sperăm să devină o tradiție și să continue pentru anii următori.

Eu am înțeles în urma acestei gale că adevărații eroi sunt acei oameni de care nu vom auzi niciodată. Ei sunt acei care muncesc zi de zi fără să aștepte careva premii sau aprecieri. Ei își cresc copii așa cum pot și se mîndresc cu ceea ce obțin. Ce aș putea recomanda organizatorilor este să creeze o tradiție pentru ei ca la astfel de gale să prezinte persoanele care au fost ajutate pe parcursul anului. Au fost susținute să revină și să trăiască mai bine în Moldova.

Pentru cei care au obținut ceva realizări acasă, este mult mai simplu să atingă noi succese, dar întradevăr au nevoie de susținere acele persoane, care nici nu se gîndesc că pot să trăiască mai bine și la urmă decid să plece.

Crearea unor programe de reintegrare a persoanelor aflate peste hotare ar fi o soluție mai fiabilă pentru a menține și a readuce talentele în Moldova.

Premierea an de an a aceloraşi persoane care au succese acasa o să ducă doar la un cerc închis de oameni. De fapt avem nevoie să oferim o cale tinerei generații, ca să își poată găsi și planifica viitorul în Moldova. Am colegi care o dată ce termină universitatea și încearcă să se angajeze nu găsesc nimic de lucru, fiindcă toți cer oameni super talentați și cu experiență. Din acest motiv ei sunt nevoiți să plece peste hotare, căci oricît de greu nu se fac banii, dar obțin măcar ceva.

Diafragma psihologica

Observam:
– respiratia voluntara, pe care o controlam
– si respiratia involuntara, care ne “respira”

Astfel am stabilit directiile spre care ne orientam sa le intelegem.
Multe lucruri care le realizam au loc involuntar, cum ar fi respiratia, somnul, mersul, gindirea, privirea. In mare parte acestea sunt procese pe care nici nu ne implicam sa le controlam, si in mare parte nu are sens sa o facem. Fiindca cu cit mai mult doresti sa controlezi ceva cu atit mai mult iti scapa de sub control acest lucru. Daca analizam un tinar care prezinta prima data un discurs in fata unei audiente noi, atunci la sigur prin minte ii trec o multime de ginduri, si incearca sa inventeze o multime de metode cum sa isi controleze ideile si gindurile pentru a tine un discurs cit mai bun si sa creeze o impresie buna. Se concentreaza asupra a ceea ce trebuie sa spuna si cum trebuie sa spuna, insa in totalitate uita ca daca o broasca sa nascut in lac, nu o poti impune sa traiasca in oala in care fierbe apa. Fiindca va “fierbe”.

Exact acelasi lucru se intimpla cind ne dorim sa controlam unele lucruri din viata noastra, care sunt in marea parte a timpului involuntare, ajungem  sa ne “fierbem” talente inascute, iar mintea sa faca scurtcircuite. De aceea si tinarul transpira in fata audientei si se bilbie pe alocuri. Nu este vina lui, caci nu a invatat discursul sau poate inca nu are abilitati oratorice, greseala este ca doreste sa controleze, contrar a ceea ce este natural sa vina de la sine.
Sa nu fiu gresit inteles, este o parte de control in ceea ce faci, insa eu ma orientez pe ideea ca daca doresti sa inveti ceva nou, trebuie sa fii cu toate armele sus si sa fii pregatit sa te “izbeste” de podea. Fiindca “greseli” si “critica” vei primi o multime. Conteaza sa fii increzut si sa “prinzi” la minte. Sa doresti mult sa “dezvolti” abilitatile invechite pina la urmatorul nivel. In acest caz nu ai nevoie de control, ci doar sa fii implicat maximum in proces. Sa uiti de tine si sa fii una cu procesul care te implica, si cu observatiile din care ai ce “invata”.

Aceasta parte a monedei ne spune ca daca ne implicam in procese involuntare ajungem sa le dereglam si sa obtinem rezultate neasteptate.

Insa totusi suntem la curent ca sunt oameni care isi pot controla respiratia, iar in sport acest lucru poate sa iti aduca cistigul. In Yoga sau Jiu Jitsu se aplica des tehnica controlului diafragmei, prin respiratie. Iar in cazul psihologiei, daca analizam gindurile noastre suntem capabili sa identificam acele idei care sunt eronate si ne cauzeaza nevroze. Destul de interesant.

Totusi avem nevoie de un echilibru intre aceste doua modalitati de existenta. Daca suntem prea involuntari nici nu observam ca suntem capabili sa schimbam multe lucruri si ca este unde creste, iar daca suntem prea voluntari riscam sa devenim orbi si sa nu mai controlam nimic, doar sa devenim “stingaci” in unele activitati la care ne descurcam de minune daca le faceam involuntar. Conteaza procesul nu rezultatul, iar in timpul procesului este nevoie sa fii prezent si implicat totalmente. Daca indici cu degetul spre luna, si te concentrezi pe el dar nu pe luna, ai toate sansele sa scapi din vedere toata gloria nemarginita. Iar daca vorbim de europeni, sunt sanse sa puna acest deget si in gura. 🙂

Iar unii psihologi printre care si Maslow ar spune:
“What a man can be, he must be. This need we call self-actualization.”
In traducere: ” Daca un om poate sa devina cineva, el trebuie sa devina. Aceasta necesitate o numim actualizarea sinelui.”

Sunt totalmente de acord cu aceasta expunere a sa, fiindca fiecare om are potential sa devina “cineva”, si doar el poate acestui potential sa-i ofere viata si sa il construiasca prin activitatea sa de zi cu zi in societate. Ceea ce am observat eu si as dori sa adaug la cele spuse, este ca doar individul alege pentru el cine doreste sa devina, insa in esenta noi avem potential sa devenim oricine ne dorim. Doar ca pentru orice ne dorim este nevoie sa platim un pret destul de mare, prin actualizare de sine si prin lucru continuu asupra gindurilor si faptelor noastre.