Pentru a te cunoaște pornește în căutarea provocărilor.

Este o afirmație destul de stranie din mai multe puncte de vedere. Eu de multe ori îmi pun întrebarea: oare de ce trebuie să ne cunoaștem pe sine? Un alt punct straniu: de ce anume prin provocări te poți cunoaște?

Nu era oare mai simplu să te cunoști, fiind în zona de confort? Fiind în homeostază nu depunem atât de mult efort pentru a ne zădărnici cutia de potențial. 

De mici ne naștem cu dorința de a cunoaște lumea. În familie aflăm care ne sunt limitele și ce ne este permis. Când vine adolescența devenim rebeli și mergem contra tot ce-am învățat de mici copii. După majorat înțelegem că ceea ce ne ziceau părinții nu este atât de greșit totuși și încercăm să căutăm iz de înțelepciune în moștenirea lor. Pe la 27-28 de ani, când personalitatea este aproape formată privim aceleași lucruri, dar cu ochi diferiți. Începem a vedea prin propria experiență, că totuși moștenirea părinților este valoroasă, dacă este pusă în valoare. Există o multitudine de cunoștințe pe lumea aceasta, dar puțini care le pot adapta realității în care trăiesc. 

Arta cunoașterii de sine nu se limitează la cunoștințe și interpretarea lor, dar la mult mai multe lucruri. Printre care fac parte și provocările. Adesea auzim că trebuie să ieșim din zona de confort, dar nu prea am găsit o explicație sănătoasă pentru aceasta. 

În sine ieșirea din zona de confort, pentru mine semnifică descoperirea unei lumi noi, atât interioară cât și exterioară. Adaptarea către lucruri noi este în sângele nostru, fiindcă așa au trăit strămoșii noștri. Erau vânători și mereu în explorare, pentru a găsi hrană și adăposturi noi. De la ei am moștenit un potențial enorm, a cărui capacitatea nu o poate măsura nimeni. Iată de ce copiii de mici sunt niște exploratori înnăscuți, fiindcă sunt conduși de o energie, pe care nu o pot înțelege. E vorba de instinct și acesta nu trebuie inhibat. E naiv să credem că generația nouă obțin doar genele părinților. În ei trăiesc gene a multiple generații cu tot potențialul lor.

Strămoșii noștri merită puțin respect din partea noastră și promisiunea că vom valorifica moștenirea lor. Putem face acest lucru prin faptul că vom începe să ascultăm intuiția și să explorăm potențialul personal. Sigur cunoști ce ai dori să faci mai bine, sau cu ce ai începe. E timpul să te apuci de treabă, fiindcă ești rezultatul a peste 20 de milioane de ani de evoluție. Așa o investiție merită a fi pusă la lucruri mărețe, nu la lucruri efemere. 

Mergem sigur pe aceasi pasi pe care a mers acum 20 de ani USA

Eram in Mall la un film si am atras atentia la fluxul mare de oameni, la preturile pentru mincare (daca as putea sa o denumesc asa, caci in mare parte acolo poti sa cumperi mai mult fastfood).

In ce maniera se odihnesc oamenii (dar si aici nu sunt sigur, fiindca eu daca muncesc de luni pina vineri, nu prea am dorinta sa ma odihnesc in Mall, este un chin pentru mine dar nu odihna, probabil nu la toti e la fel, sau nu toti muncesc, e intrebare filosofica aici), cum se imbraca femeile si barbatii, chiar si copiilor le-am atras atentia …

Multe sunt cele ce le poti intelege, atunci cind doar esti observator…

Prin limitele mele interioare (acel caracter, pe care-l denumesc psihologii) am dedus urmatoarele:

– daca esti orientat spre lucrurile materiale, devii “sarac” spiritual (aceasta se poate intimpla foarte usor, daca frecventezi astfel de localuri, sufletul nostru “pacatos” intilneste prea multe ispite carora li se ofera cu usurinta)

– copii invata doar din exemple (daca ii interzici, il ocarasti, il bati, strigi la el, oricum nu va invata lectia corecta, ci doar va deveni smecher pentru a evita aceste pedepse, este greu sa fii exemplu pentru copilil tau, insa doar asa el va deveni asa cum iti doresti tu)

– mincarea benefica pentru organism este cea gatita in mod sanatos si natural ( nicidecum fastfood-ul zi de zi)

– daca stai pe scaun, o zi intreaga, nu inseamna ca te vei simti mai bine caci te odihnesti (stramosii nostri au fost vinatori, iar ei parcurgea distante uriase in cautarea hranei, sa tinem cont ca noi sunt urmasii lor, si nu a lenesilor)

– femeile analizeaza alte femei (chiar nu ma prind “de ce ?”, eu ma gindeam ca femeile vor sa fie frumoase pentru barbati, insa nu e chiar asa … )

Si daca sa continuam voi mai gasi citeceva, insa din cele observate la sigur ne conducem de aceleasi greseli si “pasi”, realizati de USA acum 20 de ani si mai mult.

Greselile se invata, nu se “infloresc”.