Categories
Personal Development

Cele două direcții ale educației

Cuvântul latin educație deține două sensuri. Primul, cu care probabil toți sunt cunoscuți, este ”educare” ce înseamnă să antrenezi sau să modelezi, iar al doilea, de care mai puțini au auzit, este ”educere” ce înseamnă să extragi din interior. 

Primul model este aplicat în fiecare școală. Acesta urmează modelarea și ghidarea participanților după un anumit model, ca ei să ajungă absolvenți plini de cunoștințe. 

Pe când al doilea presupune ascultarea și ghidarea participanților ca să descopere propriul potențial. O dată conectați la aceste resurse ei devin motivați și porniți să se autoeducă. Mentorul trebuie să le împărtășe propriile cunoștințe, însă să țină cont că și participanții au foarte multe de împărtășit și pot deveni utili colegilor săi.

Este arogant să credem că acei copii, care au venit pentru prima oară la școală chiar nu cunosc nimic și noi trebuie să-i învățăm absolut tot. Fiecare persoană deține un bagaj de cunoștințe, pe care-l poate împărtăși cu ceilalți. De fiecare dată când creăm astfel de oportunități, când participanții pot să contribuie, fiecare are de câștigat și procesul de educație devine mai eficient. 

Categories
Personal Development

Din septembrie începe goana după cunoștințe ori abilități?

Și acum îmi amintesc sfârșitul lui august când părinții ne pregăteau de școală. Venea ca o aidomă, pe care nu o puteai refuza. Toți eram conștienți că se începe un nou an. Probabil cel mai fericiți eram, fiindcă avea să ne revedem cu foștii și noi colegi. Să ne mai povestim cum a trecut vara și ce peripeții am mai trăit.  

Pe atunci sistemul școlar presupunea o curriculă, care obliga pe fiecare dintre participanți să adune cunoștințele necesare ca la sfârșit de semetru să poată susține testele, ori tezele. În acest sistem am crescut și puțini au reușit să-l pună la îndoială. Personal nu prea eram dintre rebeli care să meargă contra sistemului. Mai degrabă mergeam la compromis, încercam să o țin bine cu notele, dar să cercetez și alte surse de informație. Chiar dacă îmi plăcea școala, arareori găseam aplicare practică a cunoștințelor obținute acolo. Acele cunoștințe mi-au dezvoltat abilități de gândire, logică, memorie, etc. Însă erau departe de ceea ce se cerea în societatea de succes. De fapt, în comuna unde am crescut nici nu prea se punea accentul pe diferite abilități sociale sau de comunicare, fiindcă nu prea aveam unde să le aplic. 

Îmi amintesc cu mare groază prima oară când am ieșit pe scenă într-un liceu din Vaslui, ca să fac prezentarea unui proiect. Emoțiile erau atât de puternice, încât nici nu-mi amintesc dacă am zis ceva cu tolc ori doar m-am bâlbâit. 😂Profesorii nici nu făceau instructaj pe vorbit în public și de obicei mergeau să prezinte cei mai curajoși. Încă nu știu de ce am nimerit printre ei. 🙃

De fapt, îmi amintesc cu mare drag de unele situații în care profesorii indirect au pus accent pe dezvoltarea abilităților ce nu țin direct de ore și curriculă. În clasa întâi îmi amintesc cu drag cum profesoara mi-a spus că pot formula interesant gândurile, în urma unui eseu prezentat la o lecție. De atunci mi-a apărut dragostea față de colectarea ideilor în scris, sub formă de articole și eseuri. Probabil, datorită ei mai scriu și acum în acest blog. În clasa a doua profa de desen mi-a atras atenția că îmi vine facil să desenez și cred eu că atunci mi-a apărut pasiunea față de desen, care la moment s-a transformat în design grafic. Din clasa a cincea am avut un mare noroc că profesoara de limbă română mereu mă invita la prezentările claselor mai mari și mă impunea să-mi expun părerea vizavi de lucrările lor. Atât de mult m-a ajutat această abilitate pe tot parcursul vieții. Și astfel de situații au mai fost, când abilitățile erau mai importante decât cunoștințele. 

Mereu m-am bazat pe logică, dar nu pe memorarea cunoștințelor. Un profesor de matematică cumva mi-a zis, că este important să înțelegi logica rezolvării problemelor, nu să memorezi formulele, fiindcă pe ele le poți găsi în cărți. Pe atunci acel profesor dezvolta în noi abilitatea de a observa relația cauză-efect, care este critică pentru a rezolva probleme în matematică și viață. 

După toate aceste lucruri trăite mereu mă întreb după ce mă gonesc, cunoștințe ori abilități? 

Eu aleg mereu abilități, fiindcă cunoștințele mereu le poți găsi.

Categories
Personal Development

EU nu sunt “ASPIRATOR”

Organismul este compus din materie vie. În fiecare celulă e prezentă viaţa. Iar aceasta este uimitor.

Trăim într-o dualitate, fiindcă suntem un suflet ce posedăm un trup. Iar pe de altă parte avem creierul care joacă un rol fundamental în evoluţia noastră şi unde am ajuns astăzi.

Atât sufletul cât şi trupul au nevoie de hrană, unul de spirituală altul de materială. Ambele sunt egal de importante, fiindcă nu le putem diviza, ele sunt corelate şi conlucrează excelent. Atunci când se află în echilibru, şi lumea interioară, şi universul sunt în echilibru cu noi.

Şi cum dar ajungem să ne alimentăm atât de neglijent. Mâncăm tot felul de dulciuri, băuturi, conserve, tratate chimic, sau care, nici nu suntem capabili să înţelegem din ce-au fost produse. Sau mâncăm în restaurante. Citim şi vedem o doză de îndulcitori, E-uri, conservanţi, aditivi alimentari, şi mai ştiu eu ce nu se scrie pe ambalaj.
Dar oare structura organismului nostru tot este compusă din E-uri, aditivi alimentari, îndulicitor pentru creier, un E-u mai personalizat pentru ficat, sau poate ca să lucreze inima mai bine nişte colesterol.
Suntem responsabili de ce ajunge la noi în stomac ? Unde este creierul atunci când oferim copiilor de 2 ani să mănânce zeci de dulciuri, doar că aşa este stereotipul societăţii ? Dar oare realizăm că în acest moment introducem în organismul copilului substanţe străine, pe care el nu le recunoaşte ca normale, fiindcă ele nu sunt naturale, şi atunci sufocăm ficatul şi pancreasul, iar creierului îi oferim un “electroşoc” de glucoză, care ajunge direct la el prin sânge.

Noi nu suntem “ASPIRATOR”.
Corpul nostru nu este un aspirator care poate să absoarbă totul înăuntru-l său şi să facă să dispară totul fără consecinţe, ca într-o gaură neagră. Fiecare aliment care îl mâncăm produce modificări în compoziţia chimică a organismului nostru. Este bine să fim responsabili de acest fapt.
Suntem responsabili să nu fim “aspirator” de produse. Dar oameni inteligenţi, care au cunoştinţe şi se informează în acest domeniu.

Toată viaţa consumăm alimente, fiindcă sunt combustibil pentru trupul nostru. Şi oare cât timp petrecem ca să ne educăm vizavi de alimentaţie ? Sunt puţini oameni cu care aş putea discuta despre aceasta.

Suntem inteligenţi, suntem inteligenţi emoţional, dar oare suntem inteligenţi alimentar ?

Din cauza şcolilor cuvântul “educaţie” a devenit tabu în societatea noastră, dar se greşeşte cel care crede că dacă citeşte cărţi doar pentru şcoală, şi înveţi doar la şcoală devii educat. Educaţia este continuă, ea durează o viaţă întreagă. Ori suntem responsabili şi devenim educaţi, sau iresponsabili şi devenim ce doresc circumstanţele.