În căutarea schimbării

Poate prea devreme au început să mă frământe întrebările referitor la schimbarea personală, dar nu puteam rămâne indiferent. Sunt tipul de persoană care prețuiește adevărul și nu se mulțumește cu răspunsuri superficiale. Îmi este adesea greu să las lucrurile să treacă pe lîngă mine, fiindcă înțeleg că sunt aici cu un anumit scop. Nu pot să nu mă manifest, fiindcă îmi dau seama că doar eu pot să ripostez. În Moldova adesea se merge peste oameni. Ei sunt vulnerabili căci nu sunt informați și nici nu au tărie de caracter să se impună. Cred cu tot sufletul că fiecare are dreptul să se exprime, chiar dacă părerea lui nu este corectă. Comunicarea este factorul principal în atingerea unei armonii, chiar într-o situație de conflinct. Oamenii se tem de comunicare, pentru că nu cunosc la ce va duce un dialog deschis și sincer. Ei se tem și de comunicarea sinceră cu sine, dar anume ea și generează cele mai multe întrebări, care și stau la baza schimbării.

Cînd pornim în căutarea schimbării ne simțim blocați, nu cunoaștem de unde să începem și avem mai multe întrebări decât răspunsuri. Ajunși la această etapă putem fi siguri că suntem pe calea cea dreaptă.

Este foarte important să începem, să ne permitem luxul să ne punem întrebări, iar după să găsim curajul să căutăm și răspunsuri. Fie în interior, fie în alți oameni, fie în cărți sau bloguri, orice cale este binevenită, dacă servește țelului stabilit.

Cred că schimbarea este posibilă, cu pași mici și răbdare putem să devenim persoana ce ne-o dorim.

*Mulțumesc Unsplash.com pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Lucrurile profunde

Fiecare dintre noi are posibilitatea să analizeze cum petrece timpul său. Am putea alege o zi, un interval de câteva ore sau de câteva minute. Fie că este vorba despre timpul personal, fie că este vorba despre cel petrecut la muncă, realizăm oare cât de profunzi sau superificiali suntem?

Pentru fiecare dintre noi este cel mai simplu este să privim lucrurile superficial și să ne lăsăm influențați de instincte și dorințe. Ele ușor ne ghidează și ne spun ce să facem. Primim plăcere și suntem mulțumiți că am obținut ce ne-am dorit la moment. Este important să avem încredere în instinctele și obiceiurile noastre, dar cum facem când ele nu ne ajută să ne atinge toate obiectivele? Ce să facem dacă ne dorim mai mult? În această situație este important să ne implicăm activ în organizarea și gestionarea timpului nostru. Este anevoios, dar se merită.

Cineva înțelept a spus: ”Ca să ajungi să faci doar ceea ce dorești, este nevoie să faci astăzi ceea ce este important să faci.”

Plata pentru a ne atinge scopurile este timpul nostru, energia și micile plăceri omise.

Un exemplu este atunci când ne dorim să avem un fizic mai puternic. De cele mai multe ori doar ne dorim aceasta fără a ajunge pe stadion, în parc sau în sala de forță.

Personal mi-am creat un fișier excel cu lista de exerciții, pe care vreau să le fac în anul 2017, și mi-am creat și notificare în calendar pentru a nu uita de exercițiile zilnice.

Lista de exerciții arată așa:

Flotări
Abdomene
Tracțiuni la bară
Haltere
Capoeria Training
Capoeira at home
Cros
Elasticitate
Pagini citite

Cei care au văzut lista mă întreabă: ”Ce au paginile citite cu lista de exerciții fizice?”. Nu știu cum pentru alții, dar pentru mine creierul tot este un mușchi, care trebuie antrenat și supus exercițiului ”lecturii zilnice”.

Zilnic în fișier adaug exercițiile realizate și la sfârșit de lună pot să văd cât de responsabil am fost și ce pot îmbunătăți. Sistemul de evidență ne permite să evoluăm în orice direcție ne dorim: finanțe personale, studierea unui nou domeniu, exerciții fizice, lectură, etc.

Sunt sigur că putem fi cea mai bună versiune a noastră, dacă ne vom focusa pe lucrurile importante. Este dificil să percepem aceasta din start, fiindcă necesită un efort conștient, dar o dată ce apar primele rezultate înțelegem că se merită. Eu trec prin acest proces deja al 5 an și recunosc că pentru mine schimbarea a fost un proces destul de dureros. La moment sunt în proces de finalizarea a unor schimbări mai vechi. Pentru 2017 îmi doresc să devin mai conștiincios în activitățile mele și să aplic atitudinea ”studentului” în tot ce fac. Vreau să mă aprofundez și să am cât mai multe lucruri valoroase în viața mea. Nu mai vreau să investesc timpul în lucrurile mărunte și puțin importante.

Să atrag atenția lucrurilor profunde este un principiu, fiindcă ele ne formează și ne vor fi alături pe tot parcursul vieții, ele ne ghidează și ne ajută.

*Mulțumesc Unsplash.com pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Și la noi e posibil!

Un obicei nou are nevoie de doar 5 min. în fiecare zi ca în decurs de cîteva săptămâni să devină rutină. Este un fapt dovedit. Cei ce neagă acest lucru sunt niște snobi. 

Majoritatea oamenilor mai mult vorbesc, decât fac momentul prezent să conteze. [Este cert]. Tăceți!!! Ascultați tacerea și recunoașteți promisiunile făcute și nerespectate…simțiți greutatea lor??? Este grav pentru acei ce nu simt, fiindcă sunt deja atrofiați. Suferim cronic de hipersaturație de comunicare goală, ceea ce face ca tot ce a mai fost consistent pe această lume să devină lipsit de sens. Fiți atenți pe viitor să respectați orice promisiune, începînd cu sine.

Sunt în perioada cînd îmi dezvolt cîteva noi obiceriuri și sunt în perioada de experimente (eu sunt propriul meu șoricel de laborator), iar să scriu în blog este unul din noile obiceiuri. Vreau-visez-doresc-vorbesc-promit-mă alint că scriu în blog din 2010, de atunci pînă acum o săptămînă eram un mazhoist care spunea una și făcea alta {ceea ce ține de blogging}. Sunt perioade în care visăm și credem că lucrurile se schimbă doar cînd avem dispoziție bună, FALS, acțiunile și experiențele nu sunt liniare. Este nevoie să te iai în serios și să te maturizezi ca să recunoști, că dacă nu ești serios față de tine, nu poți să atingi ce ți-ai propus. Este nevoie să rupi din tine ca să lipești ceva nou, ceva mai bun, ceva așa cum visezi tu. Fără efort și acțiuni concentrare zilnice, nimic nu se întîmplă, lucrurile se adună împreună datorită omului care luptă ca ele să fie așa cum le vede el. Oriunde vedeți că ceva se întîmplă-se construiește-se schimbă-se repară-se-(puneți orice verb)…acolo stă ferm {un OM} ca și tine, care a decis că merită să ducă la bun sfârșit ceea ce a început. 

Ai nevoie de coloană vertebrală care să păstreze integritatea și valorile tale. Scriu despre așa lucruri, fiindcă doar ele dintr-un băiat de 25 de ani au făcut ceva mai mult, decât mi-a fost “predestinat” de soartă. Un băiat de la țară, al 3-lea în familie(dacă nu ați cunoscut, mezinul familie de obicei nu prea are șanse să devină extraordinar), născut în Moldova, fără cumătri și neamuri, fără univrsitate peste hotare, fără studii cu diplomă de engleză (dar posed un nivel avansat de engleză),  fără șmecherii în buzunare … doar o dorință persistentă de a căuta raspunsuri și cu o mulțime de întrebări. Scriu aceste lucruri, nu ca să ma laud, dar ca să vă demonstrez că și la noi e posibil. 

Pentru cei care mai cred că în Moldova nu este de lucru, haideți să vă descriu experienta mea: voluntariat, vînzări, organizare evenimente, domeniul bancar, telecom, domeniul de micro finanțare, iar la moment fac marketing. Toate acestea din anul 2012 (fără voluntariat, doar nu e muncă platită :]). 

Este posibil și la noi, doar trebuie de plătit prețul pentru orice. 

Acest articol este unul de încurajare pentru mine, căci făcând lucruri noi ai nevoie de susținere, sub orice formă, iar cea mai eficienta e cea ce vine de la sine. Astăzi de dimineață nu am avut destul curaj să scriu și am scris acum, sunt în plus cu o zi, în care am fost mai puternic decât slăbiciunile mele. Muncim și culegem rezultatele la final. 

Vreau să văd mai des în jurul meu oameni, care sunt ferm convinși că este posibil, fiindcă acest sentiment este extrem de molipsitor. 

*Mulțumesc Unsplash.com, pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Unde începe schimbarea unui obicei?

Cu o dorință!
Obiceiurile sunt acele trăsături care ne caracterizează și ne formează ca personalități.
Respectiv să rupi o bucată din tine și să o arunci nu poți, cum nu poți și peste noapte să schimbi un obicei.

În cărți este menționat că un obicei poate fi schimbat în 30 de zile sau 90 de zile, nu sunt de acord cu aceasta.
Nu poți să schimbi o parte din tine, poți doar să o transformi și să o ajustezi la idealul dorit.

Esența este în proces și în cine ești tu. Mai degrabă este un drum spre înțelegerea de sine, dar nu un proces de schimbare. Biologia ne spune că organismul nostru se află într-o permanentă schimbare, iar psihologia confirmă că în fiecare organism există dorința autoperfecționării. Cărțile care vînd schimbarea imediată, sunt orientate spre oamenii slabi de fire, care în final nu mai ajung să se schimbe, fiindcă nu le ajunge zel și tărie. Un om capabil de a se schimba, este un caracter puternic, care nu se teme să recunoască că are o slăbiciune. Totul începe cu sine. Să înțelegi cine ești, acolo unde ești, este esențial pentru cei care vor să ajungă în altă parte decît sunt acum.

Nu cred în schimbare, cred că ne aflăm pe un platou unde avem un anumit potențial de dezvoltare și pînă nu ajungem la capacitatea maximă, nu putem trece pe următorul platou. Este un proces de o viață întreagă, nu de zile sau ani.

Schimbarea poate fi realizată prin autoobservare și stabilirea de obiective, iar catalizator devin acțiunile întreprinse zi de zi.

Pentru mine o provocare este să scriu zilnic în blog. De mai multe ori am menționat dorința arzătoare de a scrie zilnic, dar nici pînă azi nu îmi reușește. Dar să știți că este un proces, și deja am stabilit, că bariera este una interioară, la care lucrez prin îndeplinirea unor scopuri concrete și meditații. Am 25 de ani și nu mii rușine să recunosc, că sunt slab și am de lucru asupra mea.

Cel mai mult îmi doresc să renunț la lucruri, decît să adun. Noi avem destule și chiar prea mult, de aceasta și nici nu reușim să devenim mai buni.

*Mulțumesc  Unsplash.com, pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Frica de scoala…

…apare din cauza profesorilor.

Nu vreau sa spun caci doar ei sunt vinovati, dar ei poarta primii raspundere de ghidarea copilului.
Mii frica sa imi dau viitori mei copii la scoala. Vorbind cu profesorii mi-am dat seama ca ei sunt atit de inflexibili incit pot sa imi suceasca ideile si convingerile mele. In acest caz ce sa mai vorbim despre ideile si viziunea unui copil despre cum trebuie sa fie viata si ce reprezinta realitatea.

Nu am nimic impotriva celor ce isi fac munca de profesor, dar un profesor trebuie sa fie de clasa inalta.

Un om cu deosebit simt al realitatii si cu incredere sanatoasa in fortele proprii. Ma bucur enorm de mult ca am avut profesorii care faceau parte din aceata categorie. Profesoara mea de limba română inca din primele zile de cind m-a cunoscut a inceput sa ma ghideze si sa ma ajute sa ma dezvolt. Am avut si profesori care habar nu aveau, si cum au aparut in viata mea asa si au disparut.

Mii frica de scoala si nu numai de ea. De institutia numita scoala si de metodicile legate de ea. Am simtit la un moment dat caci scoala nu ma ajuta sa ma dezvolt si am inceput sa caut drumul meu spre invatare. Am pornit de la nimic si incetul cu incetul am avansat.

Sunt lecturi de care m-am apucat poate mult prea devreme, dar care au pus o baza puternica in personalitatea mea, comparind cu unele lecturi obligatorii din liceu sau gimnaziu.

As vrea sa fiu fericit sa scriu lucruri frumoase despre profesori si scoala, dar nu am ce.

Rari sunt acei profesori, care nu au fost cotropiti de lacomia banilor si de limitarile sistemului de invatamint. Imi dau seama ca cei ce vor citi acest articol vor fi din doua tabere, care vor apara profesorii argumentind ca nu au incotro, caci asa e viata si cei care vor fi de acord. Dar pentru cei din prima categorie va spun ca viata noi o facem si sa dam vina pe sistem sau alte parti nu e corect, fiecare decide pentru sine cum isi face meseria si ce valori personale promoveaza. Iar cei ce vor fi de acord ginditi-va de doua ori, caci nu este atit de simplu si va rog sa va intrebati, dar ce faceti voi ca acest sistem sa fie mai bun?

*Imagine de pe Unsplash.com

Îți place ce scriu ? Abonează-te prin e-mail sau facebook.

Nu inceta sa inveti si sa fii curios, cauta raspunsuri.