Starea mentala perfecta

Fiecare din noi a simțit la un moment dat în viață, că este într-o stare mentală perfectă. Este starea în care îți reușește tot, ești plin de energie, plin de idei, vrei să acționezi, nici un eșec nu te doboară, ești mereu alert și conștient de ce ai de făcut. O astfel de stare fie este atinsă în situații extreme și de necesitate acută, fie printr-un efort continuu. Unii ating această stare prin autodisciplină și prin muncă asupra propriei persoane.

În psihologie este dată noțiunea omului modern, sau așa numit om civilizat, și anume se spune că caracteristica lui de bază, este puterea de a CREA. Anume omul civilizat are puterea să influențeze mediul înconjurător, să decidă soarta animalelor și a păsărilor, a faunei și a altor elemente ale naturii. Iar plus la toate, el poate să își creeze propria viață.

Omul deține puterea creatoare asupra propriei vieți, caracter, obișnuințe, gînduri, idei, asupra propriului corp, într-o oarecare măsură omul poate să se contruiască pe sine așa cum dorește să fie. Desigur că avem o mulțime de gene care sunt transmise de la strămoșii noștri, dar să nu uităm, încă nu a fost dovedit faptul că ele nu pot fi schimbate, dar ce a fost dovedit, este faptul că omul pe parcursul vieții sale își creează propriile gene noi, prin acumularea de experiențe și cunoștințe, pe care la rîndul său le va transmite urmașilor săi.

Starea mentală perfectă este o alegere pe care o face fiecare. Noi decidem dacă utilizăm zi de zi puterea creatoare, care ne este oferită, sau alegem o poziție de victimă și dăm vina pe ceilalți, pe anumite fenomene și mituri, care nu ne sunt sub control.

În fiecare dimineața cînd te trezești, fii conștient că ai puterea de a CREA.

*Imagine de pe Unsplash.com

Îți place ce scriu ? Abonează-te prin e-mail sau facebook.

Diafragma psihologica

Observam:
– respiratia voluntara, pe care o controlam
– si respiratia involuntara, care ne “respira”

Astfel am stabilit directiile spre care ne orientam sa le intelegem.
Multe lucruri care le realizam au loc involuntar, cum ar fi respiratia, somnul, mersul, gindirea, privirea. In mare parte acestea sunt procese pe care nici nu ne implicam sa le controlam, si in mare parte nu are sens sa o facem. Fiindca cu cit mai mult doresti sa controlezi ceva cu atit mai mult iti scapa de sub control acest lucru. Daca analizam un tinar care prezinta prima data un discurs in fata unei audiente noi, atunci la sigur prin minte ii trec o multime de ginduri, si incearca sa inventeze o multime de metode cum sa isi controleze ideile si gindurile pentru a tine un discurs cit mai bun si sa creeze o impresie buna. Se concentreaza asupra a ceea ce trebuie sa spuna si cum trebuie sa spuna, insa in totalitate uita ca daca o broasca sa nascut in lac, nu o poti impune sa traiasca in oala in care fierbe apa. Fiindca va “fierbe”.

Exact acelasi lucru se intimpla cind ne dorim sa controlam unele lucruri din viata noastra, care sunt in marea parte a timpului involuntare, ajungem  sa ne “fierbem” talente inascute, iar mintea sa faca scurtcircuite. De aceea si tinarul transpira in fata audientei si se bilbie pe alocuri. Nu este vina lui, caci nu a invatat discursul sau poate inca nu are abilitati oratorice, greseala este ca doreste sa controleze, contrar a ceea ce este natural sa vina de la sine.
Sa nu fiu gresit inteles, este o parte de control in ceea ce faci, insa eu ma orientez pe ideea ca daca doresti sa inveti ceva nou, trebuie sa fii cu toate armele sus si sa fii pregatit sa te “izbeste” de podea. Fiindca “greseli” si “critica” vei primi o multime. Conteaza sa fii increzut si sa “prinzi” la minte. Sa doresti mult sa “dezvolti” abilitatile invechite pina la urmatorul nivel. In acest caz nu ai nevoie de control, ci doar sa fii implicat maximum in proces. Sa uiti de tine si sa fii una cu procesul care te implica, si cu observatiile din care ai ce “invata”.

Aceasta parte a monedei ne spune ca daca ne implicam in procese involuntare ajungem sa le dereglam si sa obtinem rezultate neasteptate.

Insa totusi suntem la curent ca sunt oameni care isi pot controla respiratia, iar in sport acest lucru poate sa iti aduca cistigul. In Yoga sau Jiu Jitsu se aplica des tehnica controlului diafragmei, prin respiratie. Iar in cazul psihologiei, daca analizam gindurile noastre suntem capabili sa identificam acele idei care sunt eronate si ne cauzeaza nevroze. Destul de interesant.

Totusi avem nevoie de un echilibru intre aceste doua modalitati de existenta. Daca suntem prea involuntari nici nu observam ca suntem capabili sa schimbam multe lucruri si ca este unde creste, iar daca suntem prea voluntari riscam sa devenim orbi si sa nu mai controlam nimic, doar sa devenim “stingaci” in unele activitati la care ne descurcam de minune daca le faceam involuntar. Conteaza procesul nu rezultatul, iar in timpul procesului este nevoie sa fii prezent si implicat totalmente. Daca indici cu degetul spre luna, si te concentrezi pe el dar nu pe luna, ai toate sansele sa scapi din vedere toata gloria nemarginita. Iar daca vorbim de europeni, sunt sanse sa puna acest deget si in gura. 🙂

Iar unii psihologi printre care si Maslow ar spune:
“What a man can be, he must be. This need we call self-actualization.”
In traducere: ” Daca un om poate sa devina cineva, el trebuie sa devina. Aceasta necesitate o numim actualizarea sinelui.”

Sunt totalmente de acord cu aceasta expunere a sa, fiindca fiecare om are potential sa devina “cineva”, si doar el poate acestui potential sa-i ofere viata si sa il construiasca prin activitatea sa de zi cu zi in societate. Ceea ce am observat eu si as dori sa adaug la cele spuse, este ca doar individul alege pentru el cine doreste sa devina, insa in esenta noi avem potential sa devenim oricine ne dorim. Doar ca pentru orice ne dorim este nevoie sa platim un pret destul de mare, prin actualizare de sine si prin lucru continuu asupra gindurilor si faptelor noastre.

Maretia vietii poate fi masurata prin maretia momentului

De multe ori discutăm viaţa şi desigur filosofăm asupra ei, şi celor întîmplate. Însă tot de atâtea ori nu am reuşit să găsim un mod să apreciem experienţele trăite în viaţa noastră .

În psihologie, persistă o idee, că viaţa ar fi măsurată prin momentele trăite. Ei explică că viaţa este atât de măreaţă pe cât a fost cel mai măreţ moment trăit din ea. Mai mulţi autori au menţionat că într-un final viaţa este doar suma tuturor momentelor trăite. Dar tot ei spun că anume acele momente se iau în consideraţie, în care ai fost fericit şi împlinit.

Desigur că putem deduce şi viciversa, că dacă în viaţa ta ai avut multe necazuri, poţi să-ţi măsori viaţa prin măreţia momentelor dificile. Dar cum scrie Frankl, omul se realizează prin trei metode: creaţie, iubire şi suferinţă. Şi în toate există un sens. Nimeni nu are dreptul să-i ia viaţa unui om, în suferinţă, chiar dacă el cere acest lucru. De ce ? Desigur pare a fi normal să întreprinzi ceva, ca să-i reduci durerea, dar oare această suferinţă nu trebuie să-l înveţe ceva ? Nu vorbesc despre extreme, însă şi în suferinţă există un sens, şi fiecare este responsabil să îl înţeleagă pentru sine.

Pentru a trăi acele momente măreţe, prin care vom putea să măsurăm viaţa, este nevoie să fim deschişi, autocritici, să ne înţelegem limitele fizice şi mintale, şi să experimentăm,etc.