Categories
Personal Development Social

Cine mai vrea o acadea?!

Părinții noștri ne-au oferit aproape tot de ce avem nevoie ca să ne descurcăm în viață. Cel mai valoros este faptul că ne-au crescut sănătoși. Ar fi putut să ne ofere mai multe, dar și noi probabil am fi putut să ne străduim mai mult. De fiecare dacă când cerem ceva de la ei, poate ar fi bine să ne întrebăm, dar lor a avut cine să le ofere mai mult?! Instinctul părintesc, cel dus în extrema protecționismului și extradădăcitului, adesea trece de limitele dezvoltării normale și creează paraziți sociali. Nu sunt expert în educația parentală, dar nici nu am experiență directă. Însă îmi pare normal ca copiii să crească ființe independentă, care să se poată descurca cu orice probleme din viață. Tendința în care protejăm prea tare copii, nu-i învață decât aceea că mereu vor fi părinții, care ne vor proteja și vor înfrunta problemele noastre. 

Însă fiecare cunoaște că realitatea nu este astfel. Iată de ce ne este ”greu” și ne ”jeluim” pe mărunțișuri. Deoarece, nu suntem maturi să înțelegem, că nimeni nu ne este dator cu nimic. Că părinții ne sunt o comoară, care ne-au oferit tot de ce am avut nevoie încă de la naștere. Ne-au adus pe lume cu un bagaj enorm de potențial, pe care doar noi îl putem realiza. 

În responsabilitatea noastră este să avem grijă de noi din toate punctele de vedere, ca să putem fi productivi și eficienți în toate provocările de zi cu zi. Să pornim în călătoria vieții și să ne construim viața pe care ne-o dorim noi.

*drepturi de autor pentru iconița din imagine.

Categories
Personal Development

Așa chip frumos, dar așa mai pute.

Să admitem că oamenii sunt buni la suflet și ne vor binele este o mare minciună. De fapt, este mai mult o excepție de la regulă. O regulă, care a fost umflată de către societate, cărți și alți factori. Bula de săpun, care ne spune că oamenii sunt buni explodează în momentul în care cineva ne trădează. În momentul în care înțelegem că toate vorbele părinților, care ne spuneau să fim persoane bune, sunt doar iluzii. În aceste momente naivitatea, crescută ani la rând, ne convinge că totul este o risipă și nu are rost să fii bun. Ori, lovitura este atât de puternică încât ne pierdem în naivitatea proprie și nu mai avem încredere în sine, în puterea noastră de a selecta binele de rău. 

Toate aceste lucruri sunt extrem de triste. Și poate te întrebi: pentru ce să te gândești la așa lucruri?! De fapt, totul este foarte simplu, deoarece naivitatea și bunătatea sunt calități cu o energie intensă, care ne pot ajuta să construim lucruri și relații durabile. Și dintre toate sfaturile primite de mici, era important să ni se spună că totuși lumea este foarte crudă și dură.

Că dacă cineva va putea să se gândească la el mai întâi, atunci o va face. Că dacă vrei să fii un om bun, trebuie să-ți crești niște dinți enormi și să fii foarte periculos, ca orice persoană rău intenționată să înțeleagă că nu ești un om ușor de manipulat. Niciodată nu va fi problema în oamenii răi, dar în oamenii buni, care cred că există doar oameni buni. În acei care refuză să admită că mai întâi de toate ca să fii bun, trebuie să poți selecta oamenii răi. 

Adesea întâlnești oameni, care propun idei stupide, sunt rău intenționați, și înțeleg că ceea ce fac este în detrimentul cuiva, dar oricum continuă să facă aceasta. Nu poți construi ceva sănătos din celule defecte sau moarte. Nu există compromis: fie faci lucrurile corect, fie deloc. 

Să înveți să depistezi paraziții, leneșii și pe cei toți rău intenționații este o calitate cheie, pentru un echilibru sănătos între viața ta personală și lumea dimprejur. 

*drepturi de autor pentru iconița din imagine.

Categories
Personal Development

Acea dimineață

… în care te-ai trezit și ai decis că o iei de la început.

… anume atunci cînd ai realizat că copilăria te-a marcat pentru toată viața.

… pe cînd eram copii am simțit mai multe decît simțim în restul vieții.

… cînd ai ajutat-o pe soția ta să creadă în ea înainte de o prezentare importantă.

… pregătind micul dejun ai înțeles că fără familia ta nu ești nimic.

… părinții tăi te priveau și ai realizat că au îmbătrînit.

… chiar dacă vroiai să pleci din țară ai decis să mai acorzi o șansă.

… privind în lista telefonică ai înțeles că prietenii tăi majoritatea au numere de peste hotare.

… scriind lista de sarcini pentru o zi ai înțeles că demult nu ai mai făcut lucruri noi.

… deschizînd fereastră să intre aer curat ai decis să îți urmezi pasiunile tale.

… când tu pentru tine ai devenit mai important, decât gura lumii.

… în care ai rămas doar cu un prieten adevărat alături, fiindcă la greu ceilalți te-au ignorat.

… pentru care ai mulțumit părinților că ești pe acest pămînt.

Iubiți-vă părinți și pe oamenii cu adevărat importanți din viața voastră.

*Mulțumesc Unsplash.com, pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Categories
Personal Development Social

Copie sau copil

Copilul este pentru părinți o nouă personalitate, care are nevoie de un mediu sănatos pentru a se dezvolta. 

Sau o copie a părinților, care este obligat să facă totul exact așa cum ei au cerut, si exact în momentul în care ei au cerut. 

Să crești o personalitate este o muncă, pe care o faci în ambele direcții, atât pentru copilul tău cât și pentru tine. Fără ca să îți dai seama devii și tu mai bun, și copilul tău. 

Nu am experiență în acest domeniu, dar am experiență în a fi copil. Am experiență în observarea copiilor maturi, care la timpul lor nu au fost tratați cum se cuvine unei personalități în dezvoltare. 

Este greu să spunem cine este responsabil, fiindcă și părinții au fost la rândul său copii. 

Însă întebarea rămâne deschise, creștem un copil sau o copie?!

*Imagine de pe Unsplash.com 

Îți place ce scriu ? Abonează-te prin e-mail sau facebook. 

Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere. 

Categories
Personal Development

Transferul, sau despre “asteptari” in 524 de cuvinte

Sa te intelegi bine cu cei din jur este o arta. Deseori se intimpla ca apar divergente si conflicte din cauza aparatiei transferului sau asa numitelor asteptari. Transferul, ar reprezenta dorintele noastre interioare, transferate asupra apropiatilor sau a celor din jur, oamenii cu care interactionam. Este bine sa intelegem ca fiecare are perceptiile sale despre lume si despre cum este bine ca lucrurile sa se intimple. Fiecare traieste dupa paradigmele sale proprii si cu propriile sale obiceiuri, si tot este bine pina cind ajungem sa interactionam cu alti semeni. Anume atunci apar divergentele fiindca se ciocnesc diferite paradigme, si daca ele sunt diferite atunci apare conflictul, care nu mereu se manifesta deschis.

Este dificil sa citesti ginduri, dar nu atit de dificil sa citesti oamenii dupa expresiile faciale si faptele lor. Anume in aceste situatii nu dam mare importanta si lasam lucrurile sa treaca, insa pentru o intelegere mai buna, este bine sa atragem atentia la detalii si sa dam intrebari deschise, sa incepem un dialog constructiv, care exclude critica si transferul dorintelor personale asupra oamenilor din jur.

Cel mai simplu observam acest transfer in familie, cind parintii insista foarte mult ca copiii sa faca si sa gindeasc exact ceea ce doresc ei, cind doresc ei. Realizarea parintilor prin copii, este uneori un moment decisiv in viata copilului, fiindca se intrerupe dezvoltarea personalitatii si continua doar dezvoltarea dorintele parentale. Parintii sunt atit de fericiti cind se naste un copil, caci uita ca aparitia lui pe lume, este doar primul si cel mai mic pas, dintr-o calatorie de citeva mii de pasi. Acest copil are nevoie sa treaca printr-o serie intreaga de transformari, ca sa fie capabil sa inteleaga viata, si sa mai treaca inca printr-o serie intreaga de transformari, ca sa fie gata sa raspunda cu capul sus la provocarile ei. Este foarte usor sa cresti un copil, dar sa cresti un om cu personalitate sanatoasa, este o arta.

“Arta reprezinta ceea ce se face din suflet si cu dedicare, nicidecum superficial si de ochii lumii.”

Incepem mereu cu noi. Cind reusim sa ne intelegem corect pe noi, vom incepe sa intelegem corect si pe cei din jur, cind vom stii care sunt punctele noastre negative si pozitive, le vom putea vedea si accepta si la cei din jur, vom cunoaste cum sa ne descurcam si ce sa mai adaugam propriei personalitati, cind ne vom cunoaste si ne vom accepta, ii vom cunoaste si pe ceilalti si ii vom accepta. Totul se intimpla in relatii cu ceilalti nu in izolare, doar interactionind putem sa ne descoperim si sa descoperim lumea celor din jur.

Este bine sa ne ocupam de noi si de viata noastra, nu in sens egoist, dar in sens sanatos si normal. Sa stim ce ne dorim si de ce suntem capabili, sa avem un plan pentru noi, si un plan CUM putem sa ii ajutam pe cei dragi, si cei care inseamna ceva pentru noi.

Nu e normal sa transferam, dorinte sau asteptari asupra celor din jur, fiindca nimeni nu este obligat, prin vinovatie sau statut, sa traiasca la nivelul asteptarilor noastre. Viata este una si este bine sa o traim, asa cum ne dorim, doar dupa singurele standarde personale. Este dificil, dar asa viata merita traita.

*Imagine de pe Unsplash.com

Îți place ce scriu ? Abonează-te prin e-mail sau facebook.

Nu inceta sa inveti si sa fii curios, cauta raspunsuri