”Obiective” vs. ”Cine sunt”

De mici copii, cei mari ne întreabă, cine ne dorim să devenim. Fie medic, profesor, polițist, pompier, primar sau deputat, indiferent ce am ales, când ajungem să creștem realizăm că muncim în altă profesie. Mă întreb de ce apare așa o discrepanță? Niciodată nu am înțeles pînă la sfârșit aceasta, dar mi-am dat seama că ceva se schimbă în noi când devenim mari. Vedem lumea cu alți ochi, înțelegem responsabilitatea pe care o purtăm pe umeri, avem alte scopuri, am descoperit noi profesii și ne vedem cu alți ochi.

Legătura dintre acestea am înțeles-o citind postarea ”what to do versus who to be”. Este atât de simplu, dar profund.

Trăim în realitatea obiectivelor și responsabilităților, ceea ce și ne presează în fiecare zi. Sub această presiune muncim și ne trece viața. Nu există nimic rău în aceasta, mai ales dacă ne place ceea ce facem. Am întâlnit oameni, care muncesc la același loc de muncă de 10 ani, doar din motiv că sunt bine plătiți. Au familie, responsabilități și nu își permit să plece de la postul curent pentru a începe să se ocupe cu ce le place lor. În așa situație există o discrepanță mare între obiectivele noastre și cine ne dorim să fim.

Aici găsim greșeala fundamentală, că am construit o viață organizată în jurul obiectivelor noastre, dar nu în jurul a ceea ce ne dorim să fim.

Sigur că există și cealaltă parte a monedei, care poate să ne spună că am trăit o viață pentru copiii noștri și că tot ce avem sunt ei, dar nu am să pot să fiu de acord cu aceasta. Cred că avem doar o singură viața și este foarte important să devenim cine ne dorim să fim. Aceasta presupune să devenim un copil grijuliu, un frate de încredere, un tată și un soț iubitor, un profesionist, oricine ne dorim noi. Ideea este să ne stabilim obiectivele în jurul a ceea ce ne dorim să devenim, dar nu în jurul a ceea ce ne dorim să obținem.

Dar cum să înțelegem cine ne dorim să fim? Este o întrebare foarte grea la care doar noi ne putem răspunde. Dacă am accepta răspunsul altcuiva, atunci am trăi viața altcuiva. Eu nu am un răspuns la această întrebare, dar în ultimii ani am înțeles cine nu vreau să fiu. Experimentez și încerc lucruri noi pentru a găsi lucrurile care să se alinieze ”persoanei” care vreau să devin. Există foarte multă frustrare și dezamăgire, dar o dată ce am găsit un lucru care să rezoneze cu mine, el atât de multă lumină și satisfacție îmi oferă, că toate celelalte rămân a fi doar experiențe.

Experimentați, aliniați-vă obiectivele și fiți persoana ce vă doriți.

*Mulțumesc Unsplash.com pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Când poți fi mulțumit de sine?

Vine oare momentul când putem să ne oprim și să fim mulțumiți de noi? Vine o zi când simțim că am acumulat destule cunoștințe, că familia ne este fericită, că avem destui bani, că am vizitat destule locuri? Există un indicator universal, la îndeplinirea căruia, am înțelege că este destul?
Pentru mine un astfel de indicator există. Am ca măsurătoare rezultatele atinse până ieri. Indiferent de ambițiile mele mă voi măsura după faptele de azi comparativ cu cele de ieri. Aș putea aplica aceeași comparație cu anii trecuți. În așa mod văd global vectorul propriei evoluții.
Suntem tineri și simțim atât de multă presiune din partea societății. Să găsim un job bine plătit, să devenim un specialist demn, să construim o familie, să mergem în vacanță, să fim activi social, etc. Toate aceste așteptări ne constrâng și viața la 25 de ani nu mai este atât de ”veselă”. Părinții noștri nu aveau atât de mari ambiții și nu simțeau o presiune atât de mare, dar totuși s-au descurcat în viață și datorită lor suntem noi.
Ambițiile nu conțin în sine ceva negativ, dar ele de cele mai multe ori ne paralizează. Ne stresăm și nu ne mai simțim comfortabil în propria piele până nu atingem noi succese.
Formula secretă a succesului este efortul continuu. El poate să vină într-o perioadă scurtă de timp sau în zeci de ani, sau pentru unii și după moarte. Stabilirea unor standarde personale este obligatorie, dar necesită acuratețe. Dedicarea unor cauze ce nu rezonează cu propria personalitate ne pot duce la eșec.

De cele mai multe ori avem mai multe întrebări decât răspunsuri. În așa situații prefer să mă întreb ce pot face astăzi. Am o viziune a ce îmi doresc, dar nu mă avânt să îmi stabilesc obiective pentru  o perioadă mai mare de 6-9 luni. Din contra, am tendința să înțeleg ce mă face fericit zilnic și să repet aceste lucruri. Vorbesc despre pasiunile mele și sunt sigur că dacă aș face ceea ce îmi place în fiecare zi aș trăi o viață fericită. Indiferent dacă am atins un nivel de dezvoltare avansat sau nu, sunt sigur că micile câștiguri zilnice o să mă ajute să înțeleg că am trăit o viață plină de sens.

*Mulțumesc Unsplash.com pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Omul de 200 de ani

Planificarea și stabilirea obiectivelor este bună atunci când ne ajută să atingem rezultate. Nu merită să îți creezi liste interminabile de sarcini sau obiective pentru o lună și nici chiar 30 de ani.

Este foarte simplu să ne gândim că doar planificarea ne va ajuta. Avem nevoie de ceva mai mult decât doar o viziune, o strategie sau un plan.

O să fie o zi grea, nu va fi vremea perfectă, o să dormi puțin, lumea mereu se schimbă, trebuie să îți achiți datoriile, ești foarte aproape să încalci termenul limită…

Dar… oare avem nevoie ca toate circumstanțele să fie perfecte pentru a trăi o viață așa cum ne dorim?

Ce gânduri am avea dacă am trăi o viață de 200 de ani? Ar schimba ceva dacă am avea mai mult timp la dispoziție?

Din păcate nimic nu se schimbă, fiindcă cum ne trăim ziua așa ne trăim și viața. Reiese că ”ziua” este fundament pentru restul vieții. Este foarte important să investim timp și resurse pentru a trăi fiecare zi împlinit și să ne bucurăm de călătoria vieții. Din fericire putem doar să ne gândim ce ne-ar plăcea să facem la bătrânețe sau în anul următor, dar fără acțiuni zilnice rămân a fi doar gânduri.

Partea bună este că o zi este mult mai importantă decât o viață trăită, iar cel ce trăiește o zi împlinită este la fel de fericit ca și oamenii care interacționează cu el.

*Mulțumesc Unsplash.com pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Ne plac cifrele

… și dacă ne plac atît de tare, de ce oare să nu facem efortul să înțelegem cît de important este rolul lor în viața noastră.

Măsurăm absolut totul în cifre, pînă și gîndim datorită cifrelor. Oricare afacere de succes este bazată pe cifrele calculate corect. Privim atît de des ceasul, fiindcă ne arată ora și cît ne-a rămas din ziua trăită. Calculăm minutele și secundele cînd așteptăm pe cineva drag. Dar mai ales ca ceva important să se întîmple. Majoritatea noutăților includ careva cifre, chiar și an de an calculăm vîrsta noastră, care tot în cifre o întruchipăm.

Avem o abundeță de cifre!

Nici nu vreau să îmi imaginez cît de tare a schimbat lumea inventarea cifrelor.

Dar de ce oare majoritatea oamenilor sunt ignoranți cînd vine vorba despre cifre? De ce eu eram ignorant 6 luni în urmă? Fiindcă credem că sunt prea multe și este atît de greu să le înțelegem. Dar sunt atît de importante.

Da!

Importante, fiindcă toate cele importante în lumea capitalismului sunt legate de cifre. Vorbesc despre succesul în carieră și dezvoltarea personală.

Dacă au ajuns să fie atît de importante cifrele, atunci am face bine să le apreciem la justa lor valoare. Să avem un plan zilnic, atît pentru lucru, cît și pentru acasă. Să înțelegem concret ce ne dorim de la ziua care o avem și cum putem să măsurăm atingerea propriilor obiective.

Dedicați-vă și stabiliți-vă propriile obiective măsurabile în cifre, sau oricare indicatori, care pot fi interpretați obiectiv.

*Mulțumesc Unsplash.com, pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Paradigma timpului

Este ceva inventat de oameni, timpul nu exista. Este o deducție a logicii umane și desigur explicat prin observarea naturii sau a proceselor ce se petrec în univers, să fiu corectat dacă cineva cunoaște mai bine acest domeniu.

Nu în aceasta este ideea, timpul nu există, ai doar momentul de față. O să îmi spuneți ceva de trecut sau viitor, însă ele tot sunt roade ale minții noastre, ele nu există, doar datorită minții noastre ele și capătă viață. Trecutul ne oferă identitate iar viitorul speranță. Și nici una din ele nu sunt actualmente reale și prezente.

De aceea tot ce posezi, este controlul momentului prezent. Aici și acum, decizi ce o sa faci. Cum o să acționezi în clipa dată, ce o să fie mâine sau peste o oră, nu are importanță, ce este cu adevărat vital, conștientizarea clipei. Clipa dată nu se mai repetă niciodată, astfel cum ești acum și circumstanțele în care ești, sunt unice. Să ne facem griji ce o să fie la vară ? Nu are sens, are sens să utilizez clipa și să fac tot ce ține de mine. Dacă să vorbim de planuri și obiective, da, ele sunt importante și utile, însă nu putem să fim dependeți și legați de ele. Sunt pentru orientare, nu sunt șinele unei căi ferate, de pe care nu poți devia. Însă mulți astfel și se comportă.

Totul este dinamic, totul este unic. Timp nu îți poate oferi nimeni, căci el nu există. Dar decizia îți aparține. Trăiește clipa dată, și întrebarea timpului decade.

Aici mai putem atinge importanța priorităților, dar ea tot este dinamică și unică, fiindcă foarte mult depinde de ce îți dorești. Dacă cunoști fundamental și ești conștient în fiecare moment ce îți dorești, nu ai șanse să utilizezi clipa într-o manieră greșită.

Iar chiar dacă o faci, atunci observă: Ce totuși îți dorești ? Serios ! Ce totuși îți dorești ?