Organismul este compus din materie vie. În fiecare celulă e prezentă viaţa. Iar aceasta este uimitor.
Trăim într-o dualitate, fiindcă suntem un suflet ce posedăm un trup. Iar pe de altă parte avem creierul care joacă un rol fundamental în evoluţia noastră şi unde am ajuns astăzi.
Atât sufletul cât şi trupul au nevoie de hrană, unul de spirituală altul de materială. Ambele sunt egal de importante, fiindcă nu le putem diviza, ele sunt corelate şi conlucrează excelent. Atunci când se află în echilibru, şi lumea interioară, şi universul sunt în echilibru cu noi.
Şi cum dar ajungem să ne alimentăm atât de neglijent. Mâncăm tot felul de dulciuri, băuturi, conserve, tratate chimic, sau care, nici nu suntem capabili să înţelegem din ce-au fost produse. Sau mâncăm în restaurante. Citim şi vedem o doză de îndulcitori, E-uri, conservanţi, aditivi alimentari, şi mai ştiu eu ce nu se scrie pe ambalaj.
Dar oare structura organismului nostru tot este compusă din E-uri, aditivi alimentari, îndulicitor pentru creier, un E-u mai personalizat pentru ficat, sau poate ca să lucreze inima mai bine nişte colesterol.
Suntem responsabili de ce ajunge la noi în stomac ? Unde este creierul atunci când oferim copiilor de 2 ani să mănânce zeci de dulciuri, doar că aşa este stereotipul societăţii ? Dar oare realizăm că în acest moment introducem în organismul copilului substanţe străine, pe care el nu le recunoaşte ca normale, fiindcă ele nu sunt naturale, şi atunci sufocăm ficatul şi pancreasul, iar creierului îi oferim un “electroşoc” de glucoză, care ajunge direct la el prin sânge.
Noi nu suntem “ASPIRATOR”.
Corpul nostru nu este un aspirator care poate să absoarbă totul înăuntru-l său şi să facă să dispară totul fără consecinţe, ca într-o gaură neagră. Fiecare aliment care îl mâncăm produce modificări în compoziţia chimică a organismului nostru. Este bine să fim responsabili de acest fapt.
Suntem responsabili să nu fim “aspirator” de produse. Dar oameni inteligenţi, care au cunoştinţe şi se informează în acest domeniu.
Toată viaţa consumăm alimente, fiindcă sunt combustibil pentru trupul nostru. Şi oare cât timp petrecem ca să ne educăm vizavi de alimentaţie ? Sunt puţini oameni cu care aş putea discuta despre aceasta.
Suntem inteligenţi, suntem inteligenţi emoţional, dar oare suntem inteligenţi alimentar ?
Din cauza şcolilor cuvântul “educaţie” a devenit tabu în societatea noastră, dar se greşeşte cel care crede că dacă citeşte cărţi doar pentru şcoală, şi înveţi doar la şcoală devii educat. Educaţia este continuă, ea durează o viaţă întreagă. Ori suntem responsabili şi devenim educaţi, sau iresponsabili şi devenim ce doresc circumstanţele.
