Fiziologic vs. Psihologic

Fiziologicul ascunde psihologicul, sau psihologicul limiteaza fiziologicul?! Limite exacte nu detin !

Iti place fizicul tau ? Dar psihologicul ? Nici unu si nici altul ?!

Pare banal cita interdependenta exista intre ele, chiar este greu sa stabilesti care este mai important.
Partile corpului daca nu sunt utilizate mult timp pot dezvolta cancer, astfel si partile psihologicului daca nu sunt utilizate mult timp dezvolta cancere, numite nevroze.

Sa te iubesti asa cum esti ? Sau sa te iubesti asa cum vei fi ? Dar oare iubirea poate exista in timp ? Sau iubirea este un proces atotcuprinzator si este trait doar in moment si cu toata fiinta ?!

Eu nu sunt doctor si nici nu pretind a fi psiholog, insa imi place sa cred ca exista o legatura intre trei factori importanti ai vietii de zi cu zi. Anume acea sinergie intre trup, suflet si psihologic (creier-constient).
Totusi cred ca e bine sa mentiem un echilibru, sa mentinem o sinergie intre aceste trei parti ale vietii. Care in mare parte toate sunt instinctive si vin de la sine. Insa intre impulsurile venite din partea lor exista un “spatiu” gol, care la un moment dat se afla pentru noi la nivel de inconstient. Fiindca nu suntem constienti de el, credem ca asa si trebuie sa fie ceea ce se intimpla cu noi, la aceste trei nivele. Ca impulsurile care vin din partea acestor trei centre sunt corecte si nu pot fi negate sau puse la indoiala. Insa daca acest “spatiu” gol, este constientizat, ne permite sa dezvoltam abilitatea de a “alege” sau a “decide” raspunsul la impulsurile primite din partea acestor trei centre.

Ce primim aici ? Posibilitatea de a “decide”, de a da directie vietii tale si desigur de a fi constient ce se intimpla cu tine, sau de ceea ce iti doresti.

Este foarte important sa stapinim aceasta abilitate, este un adevar universal descoperit in timpul lagarelor de concentrare, unde daca sa analizam toate aceste trei centre, ce emiteau impulsuri de genu, ca viata nu mai are sens, caci oricum sansele de supravietuire sunt zero iar cei dragi nu mai sunt in viata. Se primeste ca unica solutie era aruncarea pe sirmele ghimpate, ce erau sub tensiune, iar aceasta insemna sinuciderea. Insa sunt multi acei care au supravietuit, iar unul din motivele era anume acest adevar, ei “decideau” cum sa reactioneze la ce se intimpla cu ei. Si anume aceasta si i-a mentinut in viata.
*Pentru a studia mai aprofundat acest subiect vezi cartile lui Victor Frankl.

Se primeste ca totusi suntem capabili sa directionam viata noastra, si sa gasim raspunsuri la situatiile care par fara sens sau imposibil de depasit. Totusi de noi depinde …

Diafragma psihologica

Observam:
– respiratia voluntara, pe care o controlam
– si respiratia involuntara, care ne “respira”

Astfel am stabilit directiile spre care ne orientam sa le intelegem.
Multe lucruri care le realizam au loc involuntar, cum ar fi respiratia, somnul, mersul, gindirea, privirea. In mare parte acestea sunt procese pe care nici nu ne implicam sa le controlam, si in mare parte nu are sens sa o facem. Fiindca cu cit mai mult doresti sa controlezi ceva cu atit mai mult iti scapa de sub control acest lucru. Daca analizam un tinar care prezinta prima data un discurs in fata unei audiente noi, atunci la sigur prin minte ii trec o multime de ginduri, si incearca sa inventeze o multime de metode cum sa isi controleze ideile si gindurile pentru a tine un discurs cit mai bun si sa creeze o impresie buna. Se concentreaza asupra a ceea ce trebuie sa spuna si cum trebuie sa spuna, insa in totalitate uita ca daca o broasca sa nascut in lac, nu o poti impune sa traiasca in oala in care fierbe apa. Fiindca va “fierbe”.

Exact acelasi lucru se intimpla cind ne dorim sa controlam unele lucruri din viata noastra, care sunt in marea parte a timpului involuntare, ajungem  sa ne “fierbem” talente inascute, iar mintea sa faca scurtcircuite. De aceea si tinarul transpira in fata audientei si se bilbie pe alocuri. Nu este vina lui, caci nu a invatat discursul sau poate inca nu are abilitati oratorice, greseala este ca doreste sa controleze, contrar a ceea ce este natural sa vina de la sine.
Sa nu fiu gresit inteles, este o parte de control in ceea ce faci, insa eu ma orientez pe ideea ca daca doresti sa inveti ceva nou, trebuie sa fii cu toate armele sus si sa fii pregatit sa te “izbeste” de podea. Fiindca “greseli” si “critica” vei primi o multime. Conteaza sa fii increzut si sa “prinzi” la minte. Sa doresti mult sa “dezvolti” abilitatile invechite pina la urmatorul nivel. In acest caz nu ai nevoie de control, ci doar sa fii implicat maximum in proces. Sa uiti de tine si sa fii una cu procesul care te implica, si cu observatiile din care ai ce “invata”.

Aceasta parte a monedei ne spune ca daca ne implicam in procese involuntare ajungem sa le dereglam si sa obtinem rezultate neasteptate.

Insa totusi suntem la curent ca sunt oameni care isi pot controla respiratia, iar in sport acest lucru poate sa iti aduca cistigul. In Yoga sau Jiu Jitsu se aplica des tehnica controlului diafragmei, prin respiratie. Iar in cazul psihologiei, daca analizam gindurile noastre suntem capabili sa identificam acele idei care sunt eronate si ne cauzeaza nevroze. Destul de interesant.

Totusi avem nevoie de un echilibru intre aceste doua modalitati de existenta. Daca suntem prea involuntari nici nu observam ca suntem capabili sa schimbam multe lucruri si ca este unde creste, iar daca suntem prea voluntari riscam sa devenim orbi si sa nu mai controlam nimic, doar sa devenim “stingaci” in unele activitati la care ne descurcam de minune daca le faceam involuntar. Conteaza procesul nu rezultatul, iar in timpul procesului este nevoie sa fii prezent si implicat totalmente. Daca indici cu degetul spre luna, si te concentrezi pe el dar nu pe luna, ai toate sansele sa scapi din vedere toata gloria nemarginita. Iar daca vorbim de europeni, sunt sanse sa puna acest deget si in gura. 🙂

Iar unii psihologi printre care si Maslow ar spune:
“What a man can be, he must be. This need we call self-actualization.”
In traducere: ” Daca un om poate sa devina cineva, el trebuie sa devina. Aceasta necesitate o numim actualizarea sinelui.”

Sunt totalmente de acord cu aceasta expunere a sa, fiindca fiecare om are potential sa devina “cineva”, si doar el poate acestui potential sa-i ofere viata si sa il construiasca prin activitatea sa de zi cu zi in societate. Ceea ce am observat eu si as dori sa adaug la cele spuse, este ca doar individul alege pentru el cine doreste sa devina, insa in esenta noi avem potential sa devenim oricine ne dorim. Doar ca pentru orice ne dorim este nevoie sa platim un pret destul de mare, prin actualizare de sine si prin lucru continuu asupra gindurilor si faptelor noastre.