Pentru a te cunoaște pornește în căutarea provocărilor.

Este o afirmație destul de stranie din mai multe puncte de vedere. Eu de multe ori îmi pun întrebarea: oare de ce trebuie să ne cunoaștem pe sine? Un alt punct straniu: de ce anume prin provocări te poți cunoaște?

Nu era oare mai simplu să te cunoști, fiind în zona de confort? Fiind în homeostază nu depunem atât de mult efort pentru a ne zădărnici cutia de potențial. 

De mici ne naștem cu dorința de a cunoaște lumea. În familie aflăm care ne sunt limitele și ce ne este permis. Când vine adolescența devenim rebeli și mergem contra tot ce-am învățat de mici copii. După majorat înțelegem că ceea ce ne ziceau părinții nu este atât de greșit totuși și încercăm să căutăm iz de înțelepciune în moștenirea lor. Pe la 27-28 de ani, când personalitatea este aproape formată privim aceleași lucruri, dar cu ochi diferiți. Începem a vedea prin propria experiență, că totuși moștenirea părinților este valoroasă, dacă este pusă în valoare. Există o multitudine de cunoștințe pe lumea aceasta, dar puțini care le pot adapta realității în care trăiesc. 

Arta cunoașterii de sine nu se limitează la cunoștințe și interpretarea lor, dar la mult mai multe lucruri. Printre care fac parte și provocările. Adesea auzim că trebuie să ieșim din zona de confort, dar nu prea am găsit o explicație sănătoasă pentru aceasta. 

În sine ieșirea din zona de confort, pentru mine semnifică descoperirea unei lumi noi, atât interioară cât și exterioară. Adaptarea către lucruri noi este în sângele nostru, fiindcă așa au trăit strămoșii noștri. Erau vânători și mereu în explorare, pentru a găsi hrană și adăposturi noi. De la ei am moștenit un potențial enorm, a cărui capacitatea nu o poate măsura nimeni. Iată de ce copiii de mici sunt niște exploratori înnăscuți, fiindcă sunt conduși de o energie, pe care nu o pot înțelege. E vorba de instinct și acesta nu trebuie inhibat. E naiv să credem că generația nouă obțin doar genele părinților. În ei trăiesc gene a multiple generații cu tot potențialul lor.

Strămoșii noștri merită puțin respect din partea noastră și promisiunea că vom valorifica moștenirea lor. Putem face acest lucru prin faptul că vom începe să ascultăm intuiția și să explorăm potențialul personal. Sigur cunoști ce ai dori să faci mai bine, sau cu ce ai începe. E timpul să te apuci de treabă, fiindcă ești rezultatul a peste 20 de milioane de ani de evoluție. Așa o investiție merită a fi pusă la lucruri mărețe, nu la lucruri efemere. 

Filtrele unei iubiri scindate

Cit e de frumoasa dragostea si clipele petrecute cu persoana iubita.
Cit de sincer este acel te iubesc ce vine din inima si parcurge fiecare sinapsa.
Te iubesc nu spui oricui, caci care iar mai fi sensul?! Daca il utilizezi prea des se uzeaza si te consumi.

Dar si dragostea te limiteaza prin regulile scrise sau auzite, prin faptul ca provoaca un anumit comportament si anumite stereotipuri.

Dar cind esti dedicat si intelegi care sunt limitele dragostei cu stereotipuri, te scindezi cu persoana iubita si atunci tot ce ai este momentul de acum, tot viitorul si trecutul la un loc.

Cind iubesti nu te impotmolesti in propriile obiceiuri si ciorapi.
Vezi, intelegi si accepti persoana asa cum este, dar nu prin propriile filtre.

Totusi cum este iubirea?

Marele Bruce – un simplu om, ce a crezut in ideile sale

“Using no way, like a way. Having no limitation, as limitation.” Bruce Lee

În traducere ar fi:
“Utilizează nici o cale, ca un fel de cale.  Să ai nici o limitare, ca limitare.” Bruce Lee

Este unul din primele citate pe care le-am reţinut. Are un sens profund şi fiecare îl înţelege în modul său. La moment mă inspiră în diferite domenii ale vieţii. Fie în sport, fie în muncă, fie în familie, sau în dezvoltarea personală, fie poate fi utilizat universal.

Deseori ne tot gândim că nu ştim ce vrem, sau nu ştim cum să procedăm într-o anumită situaţie, sau nu avem răbdare să vedem rezultate cât mai curând, şi ne dezamăgim, iar pe lângă toate ne mai aplicăm atent şi o doză de frustrare şi ocară, sie însuşi, exact cum ne făceau părinţii noştrii când eram mici. La asta doar ne pricepem de minune, avem cel puţin  12 ani experienţă în domeniu. Ce bravo suntem, dă să ne mângâiem pe tărtăcuţă, doar am meritat.

Cineva a spus, că o idee este ca o sămânţă, ea mai devreme, sau mai târziu, va încolţi. Ceea ce va face diferenţa, şi va asigura într-o oarecare măsura dacă va fi roadă, este perseverenţa, faptul că vei continua să cauţi metode, şi răbdarea pentru a obţine ce-ţi doreşti. Iată ce este important !!! Nu aceea că ai idei, ci credinţa continuă în ele, până le găseşti utilizare sau înţelegi că sunt false şi că mai sunt şi alte idei, care ai dori să le analizezi.

Să utilizezi nici o cale, ca un fel de cale. Îţi permite să vezi soluţii din orice situaţii, şi să găseşti idei acolo unde nu crezi că sunt. Să ai nici o limitare, ca limitare. Este procesul continuu de creştere, este evoluţia după Darwin, este ceea ce îţi spune că poţi merge mai departe, că mai sunt munţi de urcat şi că potenţialul uman este nelimitat. Niciodată nu poţi fi sigur cine eşti, şi unde este sfârşitul creşterii personale.

Automotivarea este o forta motrice si lucreaza perfect

O forţă puternică care mişcă orice activitate din loc, orice iniţiativă şi plan stablit, este automotivarea.

Cred că fiecare ştie povestea catârului, care este atât de încăpăţânat încât nu face un pas dacă nu-şi doreşte. Când eram mic prin cărţi era desenat un catâr care trăgea un car, fiind motivat de stăpânul său printr-o undiţă la capătul căreia era un smoc de fân sau iarbă verde.
Aceasta reprezintă motivarea din exterior.
Şi dacă cunoaştem bine povestea catârului, ştim prea bine că el se mişcă atât cât este motivat de stăpânul său.

Însă ce se întâmplă când motivaţia vine din interior ? Ea nu are limite, tot depinde de tine.

Poţi să te motivezi din succesele care le obţii, fiindcă este zi cu soare, sau fiindcă plouă tare, fiindcă iubeşti cu toată inima şi eşti iubit la rândul tău, fiindcă familia îţi este sănătoasă şi te bucuri de ei, şi nu ultimele sunt cărţile simple şi audio, filmuleţe, idoli, şi multe altele.

Fiecare îşi determină pentru sine motivaţia, dar e de înţeles că în societatea noastră nu mai funcţionează motivarea din exterior şi îndeplinirea obiectivelor doar atât cât trebuie.

Pe prim plan vine automotivarea şi iniţiativa de a face mai mult decât se aşteaptă de la tine, indiferent de modul care îl alegi, este nevoie de oameni creativi cu iniţiativă şi încrezuţi în sine (desigur în modul bun).