Nu cred in stiluri. Nu cred ca exista metode care sa fie utilizate in fiecare zi si in oricare situatii. Daca vorbim de viata dinamica, care este caracterizata printr-o continua schimbare nu este posibil sa te conduci doar dupa unele si aceleasi modele de comportament.
Cred in exprimarea propriei naturi, a propriei personalitati. Daca mergem pe calea data atunci fiecare situatie este unica si solutia pentru ea tot este unica. Uneori este o metoda veche, ce o cunosti deja, uneori este o metoda nou, pe care din cautari o afli si o inveti in aplicare, alteori totusi este un mix din tot ce cunosti si ce se potriveste la momentul dat.
Metodele existente, pe care le cunosti si le urmezi, ai putea sa le utilizezi si sa lucreze practic in majoritatea situatiilor, insa ele limiteaza dezvoltarea personalitatii. Daca creierul are un material gata, pe care sa il utilizeze, atunci il va utiliza, fiindca este mai simplu si mai usor pentru el.
Insa avem nevoie sa mentinem activitatea mintala la un nivel cit mai inalt. Astfel contribuim la largirea orizontului propriei personalitati si la crearea increderii in propriile forte.
Cind utilizam resursele personalitatii detinem incredere in propriile forte neprivind la faptul ca procedam corect sau avem sanse sa “sarutam” peretele chinezesc, cu 890 km/s. Ideea este sa ne autocultivam dar nu sa ne autoreproducem in continuu aceleasi idei si metode.
Ofera ceva nou creierului tau, hraneste-i inteligenta, lasa creativitatea sa se exprime, fii nu un “ego”, fii ceea ce ai fost nascut sa fii.
Fii mare, fii mic, orice ai in dorinta sa fii, insa nu fi indragostit in “ego-ul”, care este limitat de experientele traite.
Datorita faptului ca suntem multumiti de realizarile noastre si ne iubim, si ne place sa ne pupam in fund, singuri pe noi, scapam din vedere “momentul”, care devine istorie si este trecut cu precadere si cu necunoastere de cauza, in arhiva memoriei. Acea arhiva, care pastreaza toata informatia, pe care o prelucreaza creierul, incepind cu momentul conceperii si continuind existenta sub alte forme energetice, fie flori sau fluturi, fie dinozari sau vint.
Suntem extraordinari de minunati si magnifici, suntem eroii si sperietorile propriei existente. Suntem tot si totusi nimic pe alocuri, insa cui pasa daca nu doar noua cine suntem, cerul isi cauta de treaba, vintul sufla in salcioara, iar soarele arde o sopirla in Sahara. Pe luna nu-i vint, dar vintul de pe pamint nu-l doare ca acolo nu-i. Nu-i si nu-i, cine o zis ca trebuie sa fie. Prea multe socotim ca “trebuie” sa fie: o marire de salariu, un copil, o sotie, o bere, un tintar care sa nu muste, o zi de iarna cu 32 grade Celsius…”, prea multe.
