Implică-te și ajută-i pe ce-i ce nu pot!

Sunt momente în care ai putea face mai mult. Să-ți amintești că sunt persoane, care au mai puțin ca tine. Sunt unii care n-au ce mânca și unde dormi. Alții au dizabilități fizice, iar unii își înfruntă curajos dragonul. Ei sunt pe câmpul de luptă și au nevoie de noi. De atenția și implicarea noastră directă. Poate a venit momentul să ne regândim valorile și să începem să acționăm asupra lucrurilor cu adevărat importante.

Negativul ne atrage primul atenția, dar să nu uităm că și inițiativele pozitive au nevoie de promovare. Este foarte important să susținem ceea ce ne dorim să vedem mai mult împrejur.

Ne costă puțin, uneori doar timp și implicare. Să spui un cuvânt bun, să facem o faptă bună și să fii prezent este puținul, pe care-l putem face zi de zi.

Companii ce investesc in potentialul uman

In Moldova sunt companii ce investesc in potentialul uman si contribuie la dezvoltarea tarii, dar totusi ceva nu merge asa cum trebuie, caci nivelul la care sunt profesionistii nostri, oricum lasa de dorit.

Rezultatele obtinute nu intrec investitiile facute.

Mi-ar fi rusine sa fiu printre acei profesionisti, care nu se conformeaza investitiilor facute, caci ei irosesc resursele, de care altii s-ar bucura.

Pentru o astfel de crestere, este o nevoie critica, ca oamenii sa se implice mai activ in dezvoltarea lor personala.
Sa isi faca un plan pentru ei, sa stie ce vor sa obtina si unde sa ajunga.

Lucrind dupa paradigma, ca se multumesc, cu ce au si cunosc acum, ii va aduce in impas. Creierul nostru este similar unui muschi, are nevoie de “hrana proaspata”, chiar “necunoscuta”. Iar din momentul in care intram in zona de confort si obisnuinta, incepem sa nu mai crestem, iar dupa citiva ani de munca in acelasi ritm, ne va fi foarte greu sa “dam jos kilogramele adunate” si sa ne adaptam, fiindca creierul este in zona de confort (homeostaza), in care se afla ursul iarna.

Voi ati incerca sa treziti un Urs in Ianuarie?! Eu n-as incerca.

Articole asemanatoare: Cind vrei sa te schimbi ai nevoie de …

Daca doriti sa vedeti asa oameni, atrageti atentie celor ce povestesc mereu una si aceeasi, poate de citeva ori chiar. Oamenii care fac referinta la lucruri ce au mai mult de citeva saptamini actualitate, care fac referinta la aceleasi idei, care nu isi schimba ideile gresite.

Intr-o lume in plina schimbare, cu ritmuri alerte, avem nevoie sa tinem pasul, si nu este nevoie numaidecit sa citesti carti sau bloguri pentru dezvoltarea personala, chiar daca si ele is bune, dar avem nevoie sa fim activi implicati in ce se intimpla cu noi si sa incercam sa gasim solutii diferite in situatii diferite, sau sa descoperim noi sfere de activitate, si din toate vom creea ceva al nostru, pur si autentic.

Prin acest proces creierul nostru, va capata dinamica, va deveni activ.

*Imagine de pe Unsplash.com

Îți place ce scriu ? Abonează-te prin e-mail sau facebook.

Nu inceta sa inveti si sa fii curios, cauta raspunsuri.

A fi student e ceva personal

Studenția este ceva personal dar nu o obligație. Devenim studenți de bună voie dar nu că cineva ne impune, cel puțin ar trebui să fie astfel. Petrecem atît de mult timp pe băncile facultății și nici nu realizăm cît de importantă este această perioadă. Anume în anii de facultate ne formăm personal și ne dăm seama dacă am făcut o alegere corectă cu profesia pe care o învățăm, iar dacă se întîmplă că am greșit atunci avem posibilitatea să alegem altceva.

Tot în anii de studenție facem prietenii noi, care ar putea dura o viață și stabilești legături cu oameni care în viitor ar putea deține diferite poziții de top, în diferite instituții. În facultate ai acces la diferită experiență, fiindcă chiar însuși profesorii care predau au trecut prin viață și au ce să povestească studenților.

Mi-ar face plăcere atunci cînd merg la facultate să vorbesc cu profesorii mei despre diferite noutăți, inovații sau pur și simplu să vorbim despre experiența pe care o avem fiecare, astfel ar fi mult mai constructiv și ne vom dezvolta ambii, vom face un schimb de experiență și vom crea prietenii mai durabile. Aș dori ca proiectele care sunt propuse studenților să aibă iz de realitatea și o inimă de scop, pentru a crește și a crea o schimbare, să nu fie pur și simplu de dragul programului propus de decanat.

Dacă am considera perioada de studenție ca ceva personal, atunci ne-am implica cu totul diferit în activitațile pe care le realizăm și rezultatul ar fi total diferit.

 

Diafragma psihologica

Observam:
– respiratia voluntara, pe care o controlam
– si respiratia involuntara, care ne “respira”

Astfel am stabilit directiile spre care ne orientam sa le intelegem.
Multe lucruri care le realizam au loc involuntar, cum ar fi respiratia, somnul, mersul, gindirea, privirea. In mare parte acestea sunt procese pe care nici nu ne implicam sa le controlam, si in mare parte nu are sens sa o facem. Fiindca cu cit mai mult doresti sa controlezi ceva cu atit mai mult iti scapa de sub control acest lucru. Daca analizam un tinar care prezinta prima data un discurs in fata unei audiente noi, atunci la sigur prin minte ii trec o multime de ginduri, si incearca sa inventeze o multime de metode cum sa isi controleze ideile si gindurile pentru a tine un discurs cit mai bun si sa creeze o impresie buna. Se concentreaza asupra a ceea ce trebuie sa spuna si cum trebuie sa spuna, insa in totalitate uita ca daca o broasca sa nascut in lac, nu o poti impune sa traiasca in oala in care fierbe apa. Fiindca va “fierbe”.

Exact acelasi lucru se intimpla cind ne dorim sa controlam unele lucruri din viata noastra, care sunt in marea parte a timpului involuntare, ajungem  sa ne “fierbem” talente inascute, iar mintea sa faca scurtcircuite. De aceea si tinarul transpira in fata audientei si se bilbie pe alocuri. Nu este vina lui, caci nu a invatat discursul sau poate inca nu are abilitati oratorice, greseala este ca doreste sa controleze, contrar a ceea ce este natural sa vina de la sine.
Sa nu fiu gresit inteles, este o parte de control in ceea ce faci, insa eu ma orientez pe ideea ca daca doresti sa inveti ceva nou, trebuie sa fii cu toate armele sus si sa fii pregatit sa te “izbeste” de podea. Fiindca “greseli” si “critica” vei primi o multime. Conteaza sa fii increzut si sa “prinzi” la minte. Sa doresti mult sa “dezvolti” abilitatile invechite pina la urmatorul nivel. In acest caz nu ai nevoie de control, ci doar sa fii implicat maximum in proces. Sa uiti de tine si sa fii una cu procesul care te implica, si cu observatiile din care ai ce “invata”.

Aceasta parte a monedei ne spune ca daca ne implicam in procese involuntare ajungem sa le dereglam si sa obtinem rezultate neasteptate.

Insa totusi suntem la curent ca sunt oameni care isi pot controla respiratia, iar in sport acest lucru poate sa iti aduca cistigul. In Yoga sau Jiu Jitsu se aplica des tehnica controlului diafragmei, prin respiratie. Iar in cazul psihologiei, daca analizam gindurile noastre suntem capabili sa identificam acele idei care sunt eronate si ne cauzeaza nevroze. Destul de interesant.

Totusi avem nevoie de un echilibru intre aceste doua modalitati de existenta. Daca suntem prea involuntari nici nu observam ca suntem capabili sa schimbam multe lucruri si ca este unde creste, iar daca suntem prea voluntari riscam sa devenim orbi si sa nu mai controlam nimic, doar sa devenim “stingaci” in unele activitati la care ne descurcam de minune daca le faceam involuntar. Conteaza procesul nu rezultatul, iar in timpul procesului este nevoie sa fii prezent si implicat totalmente. Daca indici cu degetul spre luna, si te concentrezi pe el dar nu pe luna, ai toate sansele sa scapi din vedere toata gloria nemarginita. Iar daca vorbim de europeni, sunt sanse sa puna acest deget si in gura. 🙂

Iar unii psihologi printre care si Maslow ar spune:
“What a man can be, he must be. This need we call self-actualization.”
In traducere: ” Daca un om poate sa devina cineva, el trebuie sa devina. Aceasta necesitate o numim actualizarea sinelui.”

Sunt totalmente de acord cu aceasta expunere a sa, fiindca fiecare om are potential sa devina “cineva”, si doar el poate acestui potential sa-i ofere viata si sa il construiasca prin activitatea sa de zi cu zi in societate. Ceea ce am observat eu si as dori sa adaug la cele spuse, este ca doar individul alege pentru el cine doreste sa devina, insa in esenta noi avem potential sa devenim oricine ne dorim. Doar ca pentru orice ne dorim este nevoie sa platim un pret destul de mare, prin actualizare de sine si prin lucru continuu asupra gindurilor si faptelor noastre.