De ce așteptările nu ne ajută cu nimic

Există o separare microscopică între așteptare și planificare. Aș categoriza așteptările ca vise a lucrurilor ce dorim să se întîmple. Știu că este ceva normal să avem așteptări, dar după ce te confrunți cu realitatea îți dai seama că mai bine nu aveai nici o așteptare și era să fii mai fericit.

Nu vreau să spun că există o legătură directă între așteptări și fericirea noastră, dar indirect depindem de ele.

Fiecare dintre noi are nevoie să creadă în ceva și să simtă că are pe ce să se sprijine moral. Doar că este foarte important ca ceea în ce credem să fie și adevărat. Acest lucru putem să îl identificăm începând cu noi, să știm clar ce ne dorim și cine ne este alături. Este foarte ușor să îți faci prieteni noi, doar discutând cu ei. Când vine vorba de fapte, doar cei loiali rămân. Testați-vă prietenii, cel puțin să cunoașteți câți dintre ei vă vor ajuta la greu.

Având experiență în setarea așteptărilor, abia acum îmi dau seama cât de mult distorsionam realitatea, doar din motiv că presupuneam lucruri care nu aveau să devină realitate. Am dat cu ”fundul” de pământ și a fost dureros, însă este o lecție de viață bună, după care îmi dau seama că este critic să analizăm oamenii după fapte, dar nu după vorbe.

La moment nu mai doresc să îmi creez așteptări, dar apelez la planificare bazându-mă doar pe fapte reale și oameni consecvenți.

Nu mă mai cumpăr, când mi se vând așteptări ”grandioase”, deja mă mulțumesc cu lucrui mărunte, dar reale.

*Mulțumesc Unsplash.com pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.