Mirosul este acel simț care catalizează întipărirea adâncă a amintirilor. De cele mai multe ori când îți amintești în detalii anumite evenimente îți dai seama că au fost stârnite de apariția unor mirosuri asemănătoare cu cele din memoria evenimentului trecut.

Treceam într-o zi pe lângă o grădiniță de copii, iar acolo erau atât de mulți copii grămadă că nu am văzut în viața mea atât de mulți la un loc. În fiecare din ei era o persoană creativă, care nepricepând ce face, dădea impresia că era un profesionist cu ani de zile stagiu. Atât de multă libertate și energie degajată nu vezi peste tot. Fiecare din ei se juca și era cointeresat cu ce se ocupă colegul său.

Trecând prin apropiere am fost marcat de imaginea și dinamica observată, dar ce m-a lovit cel mai tare a fost mirosul copilăriei. Acel miros mă cufunda din nou în amintirile copilăriei și mi-a amintit cât de multe am lăsat acolo. Copilăria este un sunduc unde aruncăm tot felul de idei, vise, dorințe, realizări, amintiri, suferințe, absolut tot colectăm acolo. Mereu fiind ocupați cu lucrurile celor mari uităm să mai tragem cu ochii în acel sunduc și să ne întrebăm ce am putea culege de acolo și să îi dăm viață. Este străin că atât de repede cedăm la visele copilăriei nostre, dar cât de repede alegem să urmăm drumul altcuiva.

Integritate, sinceritate, respect și seriozitate aceste calități trebuie aplicate față de dorințele copilăriei noastre. În ea sunt ascunse adevăratele noastre pasiuni și ceea ce trebuie să devenim.

*Mulțumesc Unsplash.com, pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Serios, cît te costă să trăiești? Ai calculat vreodată? De ce să nu încerci atunci?

Această întrebare mă rugumă de cînd am început a face bani și între timp mai citeam cărți despre cum să devii milionar (prostii nu alta :)). Întrebarea aceasta de fapt este una destul de serioasă, mai ales dacă niciodată nu te-ai gîndit serios la ea. O formă de răspuns pentru ea, ar fi listarea tuturor cheltuielilor curente, adăugarea cheltuielilor viitoare sigure și mai adăugăm un % de cheltuieli neplanificate.

Cheltuieli curente pot fi: servicii comunale, produse alimentare, etc.

Cheltuieli viitoare sigure: o călătorie la mare, procurarea unei masini, shoping, etc.

Un % de cheltuieli neplanificate: este obligatoriu și se calculează în mărime de 25% din cheltuielile curente.

Dacă adăugăm la aceste liste și lista de dorințe pe care le avem în această viața, oricît de exotice nu ar fi, atunci o să obținem o sumă X. Reieșind din aceste calcule realizezi exact de cîți bani ai nevoie ca să obții ceea ce îți dorești. Din acest moment putem să spunem că nu visăm și că este timpul să așezăm pe hîrtie un plan de sarcini pentru a obține suma X.

Intrînd în detalii separăm cîteva categorii de sume, ca să nu facem referință doar la lista cu dorințe exotice:

1. Suma Y, reprezintă minim necesar pentru o viață împlinită (o casă, destui bani să cheltui lunar, o mașină, să călătorești o dată pe an, etc.)
2. Suma Z, reprezintă stilul de viață, care îți va permite să te relaxezi și să profiți mai mult de ce îți oferă viața (călătorii mai dese, o casă mai frumoasă, o mașină mai nouă, etc.).
3. Suma X, viața care îți permite orice și aduce un impact în societate și în lume.

Asemănarea dintre toate este că toate aceste sume în final sunt definite și reprezintă cifre concrete. În așa situație realizăm că nu mai trăim de la salariu, la salariu, dar începem să lucrăm pentru suma de bani dorită în final. Formulăm planul de sarcini și începem să muncim, pînă atingem rezultatul dorit.

*Mulțumesc Unsplash.com, pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Cu o dorință!
Obiceiurile sunt acele trăsături care ne caracterizează și ne formează ca personalități.
Respectiv să rupi o bucată din tine și să o arunci nu poți, cum nu poți și peste noapte să schimbi un obicei.

În cărți este menționat că un obicei poate fi schimbat în 30 de zile sau 90 de zile, nu sunt de acord cu aceasta.
Nu poți să schimbi o parte din tine, poți doar să o transformi și să o ajustezi la idealul dorit.

Esența este în proces și în cine ești tu. Mai degrabă este un drum spre înțelegerea de sine, dar nu un proces de schimbare. Biologia ne spune că organismul nostru se află într-o permanentă schimbare, iar psihologia confirmă că în fiecare organism există dorința autoperfecționării. Cărțile care vînd schimbarea imediată, sunt orientate spre oamenii slabi de fire, care în final nu mai ajung să se schimbe, fiindcă nu le ajunge zel și tărie. Un om capabil de a se schimba, este un caracter puternic, care nu se teme să recunoască că are o slăbiciune. Totul începe cu sine. Să înțelegi cine ești, acolo unde ești, este esențial pentru cei care vor să ajungă în altă parte decît sunt acum.

Nu cred în schimbare, cred că ne aflăm pe un platou unde avem un anumit potențial de dezvoltare și pînă nu ajungem la capacitatea maximă, nu putem trece pe următorul platou. Este un proces de o viață întreagă, nu de zile sau ani.

Schimbarea poate fi realizată prin autoobservare și stabilirea de obiective, iar catalizator devin acțiunile întreprinse zi de zi.

Pentru mine o provocare este să scriu zilnic în blog. De mai multe ori am menționat dorința arzătoare de a scrie zilnic, dar nici pînă azi nu îmi reușește. Dar să știți că este un proces, și deja am stabilit, că bariera este una interioară, la care lucrez prin îndeplinirea unor scopuri concrete și meditații. Am 25 de ani și nu mii rușine să recunosc, că sunt slab și am de lucru asupra mea.

Cel mai mult îmi doresc să renunț la lucruri, decît să adun. Noi avem destule și chiar prea mult, de aceasta și nici nu reușim să devenim mai buni.

*Mulțumesc  Unsplash.com, pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Fiecare din noi isi dobindeste viata asa cum il duce capul. 

Pentru aceasta facem ceea la ce ne pricepem mai bine. Fie ca este vorba despre o meserie invatata la universitate fie ca este vorba despre o meserie invatata la necesitate. Cel mai des piata muncii plateste bine acele meserii care nu se invata la universitate. Dar nu in toate cazurile, fiindca un programist este platit foarte bine pentru cunostintele sale obtinute prin studiu. 

Adaptindu-ne la necesitatile vietii si la necesitatile pietei muncii descoperim la un moment dat, ca avem multe de sacrificat pentru a atinge rezultatul dorit. Deoarece ne dorim multe, atit din punct de vedere material cit si emotional, ajungem intr-un punct in care ne simtim rupti in diferite directii, fiindca avem impresia ca intr-un moment dat totul in viata noastra are riscul s-a se prabuseasca. Este acea senzatie de parca jonglezi cu tot ce este mai important in viata ta, iar arena este din nisipuri miscatoare. Plus la toate mai adaugam si circul ce ne inconjoara, care neprivind la toate are planul sau pentru spectacolul in derulare. Dintre toate uneori ai impresia ca trebuie sa tai prin scenariul scris de altcineva pentru a-ti croi drum acolo unde vrei tu, caci nu e simplu sa ajungi acolo unde ti-ai propus, daca inoti mai ales impotriva curentului. Insa dintre toate alegi sa reactionezi rational si sa te scufunzi, fiindca in adincuri curentul este mai slab si ai timp sa recuperezi energie, pentru urmatoarea runda. 

In runda doi lupta e mai mare, fiindca lupti cu tine insuti, lupti cu datoria de a face ce ai spus ca faci, intre timp ce corpul si psihicul iti spune ca deja se ard. Punctul de rezistenta, este punctul in care incepi sa faci fum si incetul cu incetul sa arzi. Sa arzi neuroni si proteine, sa incerci diferite stari, de la euforie pina la nervozitate. Dupa asa zile de obicei ai nevoie de mai mult timp sa iti revii si iti este caracteristic un comportament mai diferit, decit cel uzual. Prin punctul de rezistenta trec acei care sunt supusi adeseori uzurii morale, psihologice si fizice. Mai ales atunci cind se ciocnesc cap in cap diferite prioritati din viata de zi cu zi. Ai impresia ca esti o frunza in toamna ce este rupta de pe ram si purtata de vint, iar cel mai banal este ca nu stii cind vei ateriza. 

In astfel de stari te cunosti din alt punct de vedere, dar nu esti constient de aceasta cunoastere, doar dupa ce procesul s-a finalizat si revii la normal iti dai seama ce s-a schimbat si cum ai fost diferit. 

Nu imi plac astfel de stari, dar sunt inevitabile pentru ce-i ce isi extind orizonturile si se supun uzurii. Sunt o treapta importanta a mecanismului de dezvoltare, daca la finele procesului, se realizeaza o autoanaliza si se aplica careva corectii. 

 *Imagine de pe Unsplash.com Îți place ce scriu ? Abonează-te prin e-mail sau facebook. 

 Nu inceta sa inveti si sa fii curios, cauta raspunsuri.

Sa te intelegi bine cu cei din jur este o arta. Deseori se intimpla ca apar divergente si conflicte din cauza aparatiei transferului sau asa numitelor asteptari. Transferul, ar reprezenta dorintele noastre interioare, transferate asupra apropiatilor sau a celor din jur, oamenii cu care interactionam. Este bine sa intelegem ca fiecare are perceptiile sale despre lume si despre cum este bine ca lucrurile sa se intimple. Fiecare traieste dupa paradigmele sale proprii si cu propriile sale obiceiuri, si tot este bine pina cind ajungem sa interactionam cu alti semeni. Anume atunci apar divergentele fiindca se ciocnesc diferite paradigme, si daca ele sunt diferite atunci apare conflictul, care nu mereu se manifesta deschis.

Este dificil sa citesti ginduri, dar nu atit de dificil sa citesti oamenii dupa expresiile faciale si faptele lor. Anume in aceste situatii nu dam mare importanta si lasam lucrurile sa treaca, insa pentru o intelegere mai buna, este bine sa atragem atentia la detalii si sa dam intrebari deschise, sa incepem un dialog constructiv, care exclude critica si transferul dorintelor personale asupra oamenilor din jur.

Cel mai simplu observam acest transfer in familie, cind parintii insista foarte mult ca copiii sa faca si sa gindeasc exact ceea ce doresc ei, cind doresc ei. Realizarea parintilor prin copii, este uneori un moment decisiv in viata copilului, fiindca se intrerupe dezvoltarea personalitatii si continua doar dezvoltarea dorintele parentale. Parintii sunt atit de fericiti cind se naste un copil, caci uita ca aparitia lui pe lume, este doar primul si cel mai mic pas, dintr-o calatorie de citeva mii de pasi. Acest copil are nevoie sa treaca printr-o serie intreaga de transformari, ca sa fie capabil sa inteleaga viata, si sa mai treaca inca printr-o serie intreaga de transformari, ca sa fie gata sa raspunda cu capul sus la provocarile ei. Este foarte usor sa cresti un copil, dar sa cresti un om cu personalitate sanatoasa, este o arta.

“Arta reprezinta ceea ce se face din suflet si cu dedicare, nicidecum superficial si de ochii lumii.”

Incepem mereu cu noi. Cind reusim sa ne intelegem corect pe noi, vom incepe sa intelegem corect si pe cei din jur, cind vom stii care sunt punctele noastre negative si pozitive, le vom putea vedea si accepta si la cei din jur, vom cunoaste cum sa ne descurcam si ce sa mai adaugam propriei personalitati, cind ne vom cunoaste si ne vom accepta, ii vom cunoaste si pe ceilalti si ii vom accepta. Totul se intimpla in relatii cu ceilalti nu in izolare, doar interactionind putem sa ne descoperim si sa descoperim lumea celor din jur.

Este bine sa ne ocupam de noi si de viata noastra, nu in sens egoist, dar in sens sanatos si normal. Sa stim ce ne dorim si de ce suntem capabili, sa avem un plan pentru noi, si un plan CUM putem sa ii ajutam pe cei dragi, si cei care inseamna ceva pentru noi.

Nu e normal sa transferam, dorinte sau asteptari asupra celor din jur, fiindca nimeni nu este obligat, prin vinovatie sau statut, sa traiasca la nivelul asteptarilor noastre. Viata este una si este bine sa o traim, asa cum ne dorim, doar dupa singurele standarde personale. Este dificil, dar asa viata merita traita.

*Imagine de pe Unsplash.com

Îți place ce scriu ? Abonează-te prin e-mail sau facebook.

Nu inceta sa inveti si sa fii curios, cauta raspunsuri