Fiecare profesionist trece prin așa momente

Încercări și greșeli îi așteaptă pe acei, care doresc să devină foarte buni într-un anumit domeniu. Mai ales senzația că nu ești la locul tău și că nu te potrivești cu ceea ce faci. Însă dintre toate perioadele din cariera noastră, aceasta este cea mai importantă. În acești ani ieșim proactiv din zona de confort și alegem să explorăm.

Ce se întâmplă atunci când învățăm lucrurile de bază? Răsuflăm adânc și ne mângâiem pe cap în semn de recunoștință că am făcut o treabă bună. 🙂 Probabil, poate e și altfel.

Ceea ce eu nu consider dezvoltare, este să faci unul și același lucru bine, doar că mult mai rapid. Acest proces ține mai mult de eficientizare, decât de inovare și explorare.

Explorând ne hrănim organismul cu adrenalină obținută din eșec și succes. Unde să existe loc pentru așa emoții sub pălăria parfumată de aroganță a profesioniștilor? Să construiești viitorul pe succesele trecute, este la fel cum ai construi o nouă lume pe fundamente vechi. Poate și vei avea noroc, dar poate și nu.

Nesiguranța în viitor ne sperie pe toți, dar viitorul este inevitabil. Doar în trecut există siguranță, dar din păcate nu mai avem drept de alegere pentru a schimba ceva. Viitorul ne provoacă să ne confruntăm cu schimbarea și să o îmbrățișăm de parcă ne este soră.

Schimbările microscopice la nivel de personalitate pot aduce impact macrosocial. Cum ar fi dacă ai dori să schimbi lumea însă ai începe mai întâi să-i schimbi pe toți, fiindcă ei sunt mai mulți și doar la urmă pe tine? Rezistența va fi colosală, pentru că puțini oameni iubesc să te bagi în treburile lor. Viceversa, ce poate fi mai inspirațional decât o persoană, care prin propriul exemplu provoacă schimbarea. Ba chiar, e atât de bravo încât te simți incomod în preajma sa și inevitabil începi să te gândești ce ai putea schimba.

Sincer, cred că este foarte important să păstrezi lângă tine oameni tineri și fără experiență, deoarece prin ei se exprimă simțul pur de pionierat și explorare. Aceste calități schimbă lumea, nu cunoștințele și experiențele învechite. Profesioniștii pot să direcționeze și să prevină greșeli grave, dar mai rar vin și cu idei inovatoare. Iată de ce armonia între profesioniști și novice este absolut critică. Prin ei se asigură tălmăcirea trecutului și crearea viitorului. Pare filosofic, dar e atât de practic. Pur și simplu nu percepem într-atât aceste diferențe, deoarece ne consumă prezentul cu urgențele sale. Cum am percepe prezentul, dacă am trăi 500 de ani? Evident că lucrurile contenesc și începem să ne gândim la viitor cu totul sub altă formă.

Mă străduiesc să fiu în zona de novice măcar în raport de 30% din timpul meu. Astfel mă asigur că nu intru în zona de aroganță și cunoaștere supremă. Care teoretic nici nu există, fiindcă mediul este în permanentă schimbare. Ceea ce lucrează astăzi. nu va mai fi actual peste câteva săptămâni. Cum vei proceda când vei pus în situații de schimbare? Vei îmbrăca haina novicelui, care te poate ajuta să te adaptezi? Sau vei purta în continuare haina profesionistului, frumoasă și încă plăcut mirositoare?

Lucrurile mari nu sunt atât de mari.

Lucrurile mai mari ca noi sunt foarte greu de cuprins cu două mâini. Ele pot fi măsurate, sau aproximate, astfel putem să acumulăm informație despre ele. Pe baza acestor informații luăm decizii și stabilim strategii.

De ce dar nu puteam să luăm decizii referitor la viitorul nostru, chiar dacă nu avem idee ce o să fie? Nu vorbesc de deciziile evidente și uzuale, dar de ambiții mai mari sau chiar de lucrurile imposibile? De ce să nu încercăm măcar și să vedem ce putem obține din aceasta.

Sunt sigur că orice poate fi realizat cu efort continuu și dedicație. Fie că dorim să ne dezvoltăm unele trăsături de caracter, fie că dorim să obținem unele lucruri.

Eu cred în mine, dar tu în tine crezi?

*Mulțumesc Unsplash.com pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Care sunt istoriile ce ni le povestim?

Vă plac istoriile sau istorioarele? Realizați câte istorioare vă povestiți zilnic?

”Eu nu pot să înot.”

”Mie nu îmi place să citesc.”

”M-am îngrășat și nu știu de ce, dar nici să fac mișcare nu pot.”

”Este prea greu pentru mine să mai studiez ceva, fiindcă am copii și nu mai sunt tânăr.”

”Nu fac prezentări, fiindcă mă tem ca oamenii să nu rîdă de mine.”

”Nu sunt bună la sport, dar nici nu am să încerc vreodată să fac sport.”

”Nu am făcut ce am promis să fac pentru că sunt foarte ocupat și am atâtea pe capul meu.”

”Profesorii nu sunt competenți, iată de ce nu am învățat la universitate.”

Este foarte important să înțelegem și să auzim ce istorioare răsună la noi în cap. Ele ne reprezintă și conform lor noi reacționăm la mediul ce ne înconjoară. Dacă nu suntem acolo unde ne dorim, dacă nu am obținut ce am râvnit este doar din cauza că nu ne vorbim corect.

Sunt mai multe căi de a ne vorbi, dar dacă ne dorim ceva este bine să fim proactivi și să căutăm soluții, dar nu scuze.

”Eu nu pot să înot, dar totuși am să merg la bazin și voi angaja un instructor să mă învețe

”Mie nu îmi place să citesc, dar voi căuta un cerc de lectură și am să încerc să înțeleg care sunt avantajele ei.

”M-am îngrășat și nu știu de ce, dar nici să fac mișcare nu pot. Totuși cred că va fi bine să merg la un medic dietolog.

”Este prea greu pentru mine să mai studiez ceva, fiindcă am copii și nu mai sunt tânăr. Am să încerc să îmi fac timp doar pentru mine sau voi încerca să ascult cărți audio.

”Nu fac prezentări, fiindcă mă tem ca oamenii să nu rîdă de mine. Va fi greu pentru mine, dar nu sunt eu primul.

”Nu sunt bună la sport, dar nici nu am să încerc vreodată să fac sport. Poate nu am găsit un sport care să îmi fie pe plac?

”Nu am făcut ce am promis să fac pentru că sunt foarte ocupat și am atâtea pe capul meu. De fapt nu mă țin de cuvânt, fiindcă ceea ce am promis nu este important pentru mine.

”Profesorii nu sunt competenți, iată de ce nu am învățat la universitate. Însă înțeleg că viitorul meu depinde doar de mine și voi începe să studiez de sinestătător

*Mulțumesc Unsplash.com pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Este nevoie de timp…

…ca gândurile să capete o formă exactă în cuvinte. La noi în creier simultan sunt create zeci de cuvinte și idei, pentru ca ele să capete viață, fie le vorbim, fie le scriem. Ambele procese au nevoie de practică. Sunt diferite tactici, tehnici și școli, dar mie îmi place abordarea naturală. Consider că zilnic avem destule ocazii în care am putea practica abilitățile, pe care dorim să le dezvoltăm.

Dacă ne dorim să facem prezentări publice, atunci este strict necesar să luăm fiecare situație ca o oportunitate pentru a practica abilitățile de a vorbi în public. Dacă ne dorim să scriem mai coerent, atunci trebuie să scriem mai des. Însă oricât de multă practică nu am avea, este nevoie de timp ca să devenim așa cum ne dorim. Pentru a scrie așa cum gândim nu este atât de simplu. Este nevoie de efort și înțelegerea propriilor stări, sentimente și afecțiuni. Sunt o mulțime de procese personale implicate și doar cu timpul este posibil să le înțelegem pe toate. Acest proces poate fi aplicat oricărei viziuni. Toate lucrurile sunt create de două ori, mai întîi ca idee și după ca lucru real. Pentru ca viziunea noastră și lucrul real să capete aceeași formă, este nevoie de multă practică și măiestrie, iar timpul este cel mai bun mentor pentru aceasta. Uneori credem că nu mai progresăm, dar adesea avem nevoie de mai mult timp.

Viața este o călătorie și contează să nu uităm aceasta. Toate se întîmplă la timpul lor, noi doar facem ceea ce trebuie să facem în fiecare zi.

*Mulțumesc Unsplash.com pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Arta de a scrie este un mic pas

A scrie este arta de a expune gândurile sub formă de cuvinte. Este obligatoriu să scriem zilnic? Bloggeri deasemenea? Eu cred că da! Este foarte important să practici ceea ce promovezi. Indirect fiecare blogger promovează cuvinte, pe urmă idei și în final punctul său de vedere.

Practica duce la exelență, iar excelența este un mod de viață. Ce se întâmplă cu organismul nostru dacă scăpăm prânzul? Cu timpul devine slăbit și va cere mâncare. De ce oare nu cere și creierul ”mâncare”? De ce nu realizăm conștient că avem nevoie să ne dezvoltăm? Este simplu, fiindcă dezvoltarea conștientă a apărut odată cu dezvoltarea lobului frontal. Anume el răspunde de adaptare, evoluție și găsirea unor noi soluții. Celelalte loburi ale creierului răspund de alte activități fundamentale ale organismului, care cu timpul au devenit involuntare.

Atât timp cât dezvoltarea personală nu se petrece involuntar, este cazul să dedicăm timp propriei dezvoltări. Arta de a scrie este un mic pas spre excelență.

*Mulțumesc Unsplash.com pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.