Cum ar fi, dacă am fi singuri în univers și de noi ar depinde expansiunea în multiple galaxii?

Adesea am auzit că suntem în căutare de alte planete unde ar exista viață. Sau trimitem sateliți și roboți pentru a studia, dacă a existat pe alte planete viață. Însă aș vrea să propun o altă ideie, care pornește din alte rădăcini. 

Cum ar fi oare, dacă viața ar fi apărut doar pe pământ? Dacă doar pe această planetă există oameni și vietăți care sunt conștiente și evoluează. În acest caz responsabilitatea care stă pe umerii noștri este mult mai mare decât am crezut. Pe spatele nostru stă o istorie de peste 4 miliarde de ani, care ne-a adus unde suntem astăzi. 

Este mult mai simplu să crezi, că undeva există o altă planetă populabilă și am putea să emigrăm. În așa caz toate greșelile pe care le facem vizavi de natură, mediu și alți oamenii au o scuză. Indiferent cât de rău nu am face, o să avem o cale de ieșire. Însă realizez că acest mod de gândire este un patern des întâlnit. 

Puțini sunt cei, care doresc să poarte responsabilitate pentru modul să de viață și pentru cei din jur. Preferăm să amânăm deciziile de azi, pentru un viitor de mâine promis mai bun. Problema este că viitorul poate să nu fie numaidecât bun, dacă noi nu avem grijă de prezent. Cum ar fi dacă planeta aceasta are nevoie de noi și ne sevește drept trampolină către alte plante. Acolo am putea să inițiem civilizații noi, care vor păstra în istorie că au rădăcini de pe Terra și nu vor uita de unde au pornit. Fiindcă datorită nouă acele planete au fost populate. 

Cum ar fi dacă ar conta pentru noi ceea ce facem și am realiza că etapa la care suntem este una primitivă. Avem destule resurse pentru toți, trebuie doar să le distribuim sănătos. Nu mă refer la utopie, unde toti trebuie să aibă egal și de toate, dar unde cel puțin fiecare are acces la minimum lucruri pentru a-și crește șansele de succes. La sfârșit de zi de fiecare din noi depinde ce facem cu oportunitățile pe care viața ni le oferă. Uneori să fii gata să le observi, deja înseamnă să ai succes. 

Este bine să căutăm noi modalități de a ne cunoaște pe noi și pe cei din jur. Sunt sigur că fiecare cunoaște ce poate îmbunătăți pentru a-și face viața mai bună. Cel mai important este să găsim curajul să trecem la acțiuni. 

Adesea îmi imaginez armonia în care ar putea trăi natura și omul, prin faptul că va crea tehnologii integrate pe diferite nivele cu ecosistemele existente. Natura este foarte periculoasă și la fel este omul. La moment suntem în război, însă istoria ne-a demonstrat ce se întâmplă pe timp de război, doar dezastru. De mult a venit timpul să ne atârnăm față de acestă planeta ca ultima noastră soluție pentru ceva mai bun. Nu aș vrea să contez pe guverne și instituții de stat, dar pe indivizi, fiecare din noi de astăzi poate începe să facă ceva mai bun pentru sine și familia sa, iar după și pentru societate. Nu voi enumera ce anume, fiecare dintre noi cunoaște ce. Doar ce vă oprește să o faceți? 

Cuvintul este un instrument …

… mai bine să nu facem abuz de el.

Oricît de inteligenți nu am fi și oricît de multe cărți nu am studia, și cu atît mai mult oricît de multe universități nu am absolvi, nu avem nici o bază să socotim că suntem mai presus ca semenii noștri, care nu au făcut acest lucru, și care au făcut deasemenea.

Cu cît mai mult studiezi cu atît mai simplu devii. Arta de a cunoaște este arta de a te lăsa de toate cunoștințele ce sunt inutile, de a te debarasa de ceea ce nu ai nevoie, dar nici de cum nu este arta de a aduna cît mai multe ”cunoștințe” și mereu să te lauzi cu ele în dreapta și în stînga. Un astfel de om devine arogant și mai mult se iubește pe sine și cunoștințele sale, decât ceea ce valorează cu adevărat, și anume oamenii ce ne înconjoară.

Cuvintele sunt mesagerii inimii, ele comunică în exterior ce se întîmplă în interior, dacă dorești să cunoști un om fii atent la ce spune și cum spune, despre cine spune și ce spune, în final de fapt el se caracterizează pe sine, nici mai mult și nici mai puțin, iar cuvintele expuse de el sunt harta prin care poți să citești un om fără ca să îl întrebi ceva concret.

Desigur ele sunt un mijloc imperfect de comunicare și este bine să ținem cont și de alte aspecte cum ar fi comunicarea nonverbală (limbajul trupului) și paraverbală (mesajul din spatele cuvintelor), luînd în considerare toate trei obținem o comunicare mai eficientă.

Cînd utilizăm instrumentele după scopul lor și rezultate obținute sunt conform scopului.

 

Undei dorinta sa iti doresti ?

Adesea mi se spune că ştiu ce vreau. Că sunt sigur şi cunosc ce îmi doresc. Unii oamenii mi-au spus-o cu atâta uşurinţă de parcă se citeşte la mine pe frunte acest lucru.

Eu mă privesc zi de zi în oglindă şi nu am observat nimic deosebit, şi tot zi de zi mă întreb cum de atîţea oameni nu ştiu ce îşi doresc. Cum e posibil ca să nu îţi dai silinţa cel puţin să înţelegi ce îţi doreşti ?

Am impresia că oamenii nu au dorinţa să îşi dorească să înţeleagă.

Nu este un idol, sau zeu care îţi va şopti în somn sau când stai şi dormi ce îţi doreşti, şi nici cum să obţii acest ceva, sau ce. Acest lucru se întîmplă cu bună cunoaştere de cauză, cu responsabilitate faţă de propria viaţă. Cu responsabilitate faţă de fiecare situaţie care ţi se iveşte în cale, pot fi şi 10.000 într-o zi, la fiecare eşti responsabil să răspunzi corespunzător şi conştient.

Ce ne dorim vine din alegerele care le facem, doar noi purtăm Responsabilitate.