Categories
Personal Development

Aceasta zi

Sint zile in care ai impresia ca timpul prea repede trece. In astfel de zile ai dori sa cunosti cum e sa traiesti pe o alta planeta in care ziua ar avea 56 de ore, iar tu la rindul tau ai reusi sa le faci pe toate. 

Ar fi perfect, chiar genial as spune.

Doar ca pe mine nu ma incinta aceasta idee. Ba chiar o considera putin deliberata si amagitoare. 

Ai doar o zi ca sa te pui pe roate si sa iti indeplinesti poftele asa cum iti doresti. Fie ele de lenevie sau cum mega harnici spun, de productivitate. Mai mare lenos, ca unul care zice ca nu ii ajung 24 de ore sa faca ce isi doreste, nu cred ca exista. 

De ce lenos? Chiar nu e clar? Fiindca ii este lene sa isi faca prioritati. Este pe cit de simplu, pe atit de complicat. 

Fiindca este greu sa decizi ce sa pui pe locul doi, trei sau patru. Sau chiar pe miine sau pe saptamina urmatoare. Este dificil sa fii sincer si sa recunosti onest ce este primordial pentru tine. Multi vor mentiona ca este nevoie de un time management mai bun. Da, desigur. Doar ca notiunea de time management, este mai buna pe hirtie decit in realitate. Fiind in fata situatiilor de zi cu zi, si mai ales a oamenilor cu care interactionezi, adesea esti nevoit sa iti extinzi propriile limite. Extinzind aceste limite, testezi propriile realitati si pui creativitatea la incercare. 

Nu este usor sa o faci, fiindca ai nevoie de neuroni antrenati. Mai ales prin exercitiu zilnic. Se spune ca creierul este un “muschi”, pe care daca nu il utilizezi, il pierzi. Se pot face careva pasi concreti pentru a mentine activa substanta cenusie. Acesti pasi sunt formati din diferite activitati, care te stimuleaza si te mentin mintal activ.

Unele din ele ar fi sportul. Nu vorbesc despre sporturi simple, dar de cele de echipa. Si chiar si de arte martiale, ele mereu au adus o conotatie de inteligenta in sufletul celui ce le practica.

De ce bat tot in creierul uman? Caci doar activizindul putem sa realizam cit de importanta este aceasta zi. Cit de important este sa realizam, ca este sub controlul nostru, sa raspundem corespunzator celor ce ni se intimpla. 

Cind blamam si cautam scuze, nu facem nimic altceva decit sa ne creem iluzii. Iluzii care ne poarta intr-un cerc viciios, din care cu greu iesim. 

Autocompatimirea este mijlocul de a iti ingropa vointa sub un covor gros de lene si de regrete. Daca sincer, lenea este mai buna decit compatimirea. Ea te tine si apoi te lasa. Dar compatimirea te tine in jocul ei, atit cit are nevoie. Si este un joc psihologic foarte confortabil. Ne ofera siguranta si senzatia ca ceea cu ce ne ocupam, este de o importanta majora pentru noi. 

Ne hraneste Egoul, iar un egou hranit este mai valoros decit un stomac hranit. 

 *Imagine de pe Unsplash.com Îți place ce scriu ? Abonează-te prin e-mail sau facebook

 Nu inceta sa inveti si sa fii curios, cauta raspunsuri.

Categories
Personal Development

Poza din Facebook ca Sindrom

Facebook-ul are o influenta mare in ziua de azi si nu putem sa negam acest fapt. Multi investesc destul timp in aceasta platforma sociala, sau mai bine spus intr-o societate virtuala. Cuvintul cheie aici totusi este virtuala. Exista totusi niste factori esentiali, pe care nu ii putem nega: 

  1. Vedem lumea cu ajutorul creierului, nu cu ajutorul ochilor. Anume datorita acestui fapt toti suntem subiectivi, iar de baza ceea ce ii place creierului ne face fericiti.

  2. Facebook-ul este o platforma destul de inteligenta, altfel nu ar avea atit de mult succes si nu ar face atit de multi bani. Ea inrobeste pe fiecare datorita faptului ca satisface niste necesitati primitive a fiecaruia din noi, nu sunt sigur cum se definesc, dar ar fi acestea unele din ele: dorinta de a apartine unui grup sau societati, de a fi recunoscut, de a place, de a avea prieteni, de a interactiona, de a primi atentie la kg, de a sti ca este cineva “acolo”, etc.. 

  3. Desigur ca mai sunt motive, dar cred ca fiecare le are pe ale lui. 

Cred ca suntem mai primitivi decit credem, mai ales, daca tragem o linie groasa si analizam din ce este formata viata noastra, cu ce este incarcata ziua noastra. Viata din fericire nu este atit de lunga cum am dori, dar viata o putem vedea intr-o zi. Ce faci azi, te caracterizeaza o viata intreaga. 

Daca poza de pe facebook este mai frumoasa decit viata reala, cred ca este la ce de gindit, daca iti place mai mult profilul tau de facebook, decit cum arati in oglinda, acesta e deja un sindrom. Sa ai scheleti in dulap e normal, sa stii de ei, este bine, sa lucrezi ca ei sa dispara este progres, sa ii ignori inseamna sa te ingropi cu ei. 

 *Imagine de pe Unsplash.com Îți place ce scriu ? Abonează-te prin e-mail sau facebook

 Nu inceta sa inveti si sa fii curios, cauta raspunsuri.

Categories
Social

Iubim slabiciunile noastre

Sintem slabi si neputinciosi, si in ziua de azi este la moda sa fii asa. Printre altele aceasta se intimpla datorita tehnologiile existente ce aveau ca scop sa ne faca viata mai usoara si sa avem mai mult timp pentru lucruri personale.

Avem scaune moi si confortabile, la orice pas este transport public sau detinem masina personala, daca e vara si canicula numaidecit trebuie sa avem conditioner in casa si in masina, altfel ne sufocam de caldura. Daca e iarna si frig atunci nici din casa nu dorim sa iesim fiindca e ger si viscol. Preferam sa aminam intilnirile cu prietenii sau sa absentam de la munca, doar sa nu ne opintim prin zapada si ger. Sarmaneii doar suntem atit de neajutorati.

Insa cei care duc asa mod de viata scapa din vedere imaginea globala a acestui fenomen.
Orice comoditate in plus, inseamna inca un minus pentru organism. Se primeste ca devenim tot mai slabiti si mai slabiti, insa nu este atit de grav, fiindca organismul nostru este capabil sa suporte si sa se adapteze aproape la orice.

Totusi cea mai mare pierdere este suportata de creierul nostru. El nu mai simte presiune din exterior si intra in stare de lenevie acuta.

Pentru dezvoltare creierului nostru are nevoie de crize, de situatii dificile, de presiune din exterior, daca noi intram in stare artificiala de hibernare atunci sansele ca sa raminem in ea sunt destul de mari, fiindca in asa stare este confortabil sa te afli. Fiindca mereu dai vina pe cei din jur sau pe sistem, daca ceva nu merge cum trebuie.
Ai posibilitatea mereu sa gasesti scuze de ce dorintele tale nu au capatat viata. De obicei de la astfel de persoane nici nu poti cere foarte multe, fiindca nici ei nu cer foarte multe de la sine.

Foarte curios, cum destinatia lucrurilor si a vietii poate fi interpretata gresit. Insa prin aceasta si este unic omul, caci doar el din toate vietuitoarele poseda darul creativitatii.

Categories
Personal Development

EU nu sunt “ASPIRATOR”

Organismul este compus din materie vie. În fiecare celulă e prezentă viaţa. Iar aceasta este uimitor.

Trăim într-o dualitate, fiindcă suntem un suflet ce posedăm un trup. Iar pe de altă parte avem creierul care joacă un rol fundamental în evoluţia noastră şi unde am ajuns astăzi.

Atât sufletul cât şi trupul au nevoie de hrană, unul de spirituală altul de materială. Ambele sunt egal de importante, fiindcă nu le putem diviza, ele sunt corelate şi conlucrează excelent. Atunci când se află în echilibru, şi lumea interioară, şi universul sunt în echilibru cu noi.

Şi cum dar ajungem să ne alimentăm atât de neglijent. Mâncăm tot felul de dulciuri, băuturi, conserve, tratate chimic, sau care, nici nu suntem capabili să înţelegem din ce-au fost produse. Sau mâncăm în restaurante. Citim şi vedem o doză de îndulcitori, E-uri, conservanţi, aditivi alimentari, şi mai ştiu eu ce nu se scrie pe ambalaj.
Dar oare structura organismului nostru tot este compusă din E-uri, aditivi alimentari, îndulicitor pentru creier, un E-u mai personalizat pentru ficat, sau poate ca să lucreze inima mai bine nişte colesterol.
Suntem responsabili de ce ajunge la noi în stomac ? Unde este creierul atunci când oferim copiilor de 2 ani să mănânce zeci de dulciuri, doar că aşa este stereotipul societăţii ? Dar oare realizăm că în acest moment introducem în organismul copilului substanţe străine, pe care el nu le recunoaşte ca normale, fiindcă ele nu sunt naturale, şi atunci sufocăm ficatul şi pancreasul, iar creierului îi oferim un “electroşoc” de glucoză, care ajunge direct la el prin sânge.

Noi nu suntem “ASPIRATOR”.
Corpul nostru nu este un aspirator care poate să absoarbă totul înăuntru-l său şi să facă să dispară totul fără consecinţe, ca într-o gaură neagră. Fiecare aliment care îl mâncăm produce modificări în compoziţia chimică a organismului nostru. Este bine să fim responsabili de acest fapt.
Suntem responsabili să nu fim “aspirator” de produse. Dar oameni inteligenţi, care au cunoştinţe şi se informează în acest domeniu.

Toată viaţa consumăm alimente, fiindcă sunt combustibil pentru trupul nostru. Şi oare cât timp petrecem ca să ne educăm vizavi de alimentaţie ? Sunt puţini oameni cu care aş putea discuta despre aceasta.

Suntem inteligenţi, suntem inteligenţi emoţional, dar oare suntem inteligenţi alimentar ?

Din cauza şcolilor cuvântul “educaţie” a devenit tabu în societatea noastră, dar se greşeşte cel care crede că dacă citeşte cărţi doar pentru şcoală, şi înveţi doar la şcoală devii educat. Educaţia este continuă, ea durează o viaţă întreagă. Ori suntem responsabili şi devenim educaţi, sau iresponsabili şi devenim ce doresc circumstanţele.

Categories
Personal Development

O carte audio uneori e mai buna

Pe lângă toate care le facem zilnic, avem nevoie de educaţie şi lectură pentru a dezvolta creierul.

Pentru a învăţa lucruri noi şi să renunţăm la cele învechite. Viteza cu care se schimbă informaţiile nu este foarte mare dar nici mică, însă depinde şi la ce nivel eşti desigur.
Doar aşa putem să facem o comparaţie obiectivă cât de cât.

Toţi avem telefoane, ipod-uri, mp3-uri, etc., însă pentru ce le utilizăm ? Sunăm, navigăm pe internet şi ascultăm muzică, fie radio.
Totuşi o întrebuinţare mai utilă a acestor tehnologii ar fi cărţile audio. Fie de motivare, sau despre diferite subiecte. Cărţile audio ajută persoanele ce sunt încărcate şi nu au timp uneori să citească.

Sunt de acord că se va primi că faci două lucruri concomitent, însă pentru mine e mai bine aşa decât să nu citesc deloc, fie ele şi acele cărţi audio.