Categories
Personal Development Social

Cine mai vrea o acadea?!

Părinții noștri ne-au oferit aproape tot de ce avem nevoie ca să ne descurcăm în viață. Cel mai valoros este faptul că ne-au crescut sănătoși. Ar fi putut să ne ofere mai multe, dar și noi probabil am fi putut să ne străduim mai mult. De fiecare dacă când cerem ceva de la ei, poate ar fi bine să ne întrebăm, dar lor a avut cine să le ofere mai mult?! Instinctul părintesc, cel dus în extrema protecționismului și extradădăcitului, adesea trece de limitele dezvoltării normale și creează paraziți sociali. Nu sunt expert în educația parentală, dar nici nu am experiență directă. Însă îmi pare normal ca copiii să crească ființe independentă, care să se poată descurca cu orice probleme din viață. Tendința în care protejăm prea tare copii, nu-i învață decât aceea că mereu vor fi părinții, care ne vor proteja și vor înfrunta problemele noastre. 

Însă fiecare cunoaște că realitatea nu este astfel. Iată de ce ne este ”greu” și ne ”jeluim” pe mărunțișuri. Deoarece, nu suntem maturi să înțelegem, că nimeni nu ne este dator cu nimic. Că părinții ne sunt o comoară, care ne-au oferit tot de ce am avut nevoie încă de la naștere. Ne-au adus pe lume cu un bagaj enorm de potențial, pe care doar noi îl putem realiza. 

În responsabilitatea noastră este să avem grijă de noi din toate punctele de vedere, ca să putem fi productivi și eficienți în toate provocările de zi cu zi. Să pornim în călătoria vieții și să ne construim viața pe care ne-o dorim noi.

*drepturi de autor pentru iconița din imagine.

Categories
Personal Development

Cât de mari trebuie să fie provocările ca să ne putem jelui?!

În fiecare zi ne confruntăm cu zeci de situații în care trebuie să luăm atitudine, ca să le rezolvăm cu succes. Probabil ar fi mult mai simplu dacă tot ar fi bine și s-ar rezolva de la sine. În general să nu existe probleme și să nu mai avem pe ce ne jelui. 

Să trăim în raiul promis și să ne bucurăm în fiecare zi de viață. Pe cât de tare ai dori să fii parte din așa o realitate?! De câte ori ai simțit că nu mai poți sta în pat și lenevi în perioada sărbătorilor?! Chiar și copii mici se plictisesc să stea în casă. Ei își doresc prieteni cu care să facă nebunii. Să-și poată pune forțele la încercare ca să vadă câte reușesc până adorm. 

Partea cea mai interesantă este că provocările niciodată nu se termină, doar dacă nu am murit cumva. 😀 

Când te prinzi că te jelui sau te victimizezi prea mult, e timpul să te întrebi, dacă nu cumva te provoci prea puțin și problemele, pe care vrei să le rezolvi, sunt prea mici și simple. 

Oamenii sunt ființe foarte complexe, care au construit tot ce folosești în fiecare zi, poate e timpul să te întrebi, care totuși e arostul meu în lumea aceasta?! Poate ești tu devină nu ceilalți, dacă te jelui prea mult și te victimizezi?! 

*drepturi de autor pentru iconița din imagine.

Categories
Personal Development Social

Gândirea pe termen scurt vs gândirea pe termen lung

Mereu va exista cineva care va dori să obțină ceva imediat și fără mult efort. Și, mereu va exista cineva, care va fi disciplinat să facă efort imediat pentru a obține ceva pe termen lung. 

Gândirea pe termen lung din păcate nu este comună speciei umane. Luând în calcul mediul aprig în care au trăit strămoșii noștri, tendința este să trăim astăzi, fiindcă viitorul este imprevizibil. Există și un experiment cu bezele, care ne vorbește despre faptul că de mici copii preferăm bomboana ce o putem mânca imediat, decât cea promisă în viitor. De ce credem că preferințele să schimbă când devenim maturi?! 

Persoanele ce ne înconjoară ne reprezintă și ne formează. Iată de ce este foarte greu să adoptăm gândirea pe termen lung când suntem înconjurați de persoane, care doresc să trăiască imediat și doar cum vor ei. 

Realitatea ne vorbește despre altceva, despre un echilibru sănătos între dorințele imediate și scopurile pe termen lung. Este foarte greu să obținem rezultate, fără disciplină și fără raționalizarea motivului de ce facem ceva pe termen lung. 

*drepturi de autor pentru iconița din imagine.

Categories
Personal Development

Cele două direcții ale educației

Cuvântul latin educație deține două sensuri. Primul, cu care probabil toți sunt cunoscuți, este ”educare” ce înseamnă să antrenezi sau să modelezi, iar al doilea, de care mai puțini au auzit, este ”educere” ce înseamnă să extragi din interior. 

Primul model este aplicat în fiecare școală. Acesta urmează modelarea și ghidarea participanților după un anumit model, ca ei să ajungă absolvenți plini de cunoștințe. 

Pe când al doilea presupune ascultarea și ghidarea participanților ca să descopere propriul potențial. O dată conectați la aceste resurse ei devin motivați și porniți să se autoeducă. Mentorul trebuie să le împărtășe propriile cunoștințe, însă să țină cont că și participanții au foarte multe de împărtășit și pot deveni utili colegilor săi.

Este arogant să credem că acei copii, care au venit pentru prima oară la școală chiar nu cunosc nimic și noi trebuie să-i învățăm absolut tot. Fiecare persoană deține un bagaj de cunoștințe, pe care-l poate împărtăși cu ceilalți. De fiecare dată când creăm astfel de oportunități, când participanții pot să contribuie, fiecare are de câștigat și procesul de educație devine mai eficient. 

Categories
Personal Development

Coloristica emoțională

Este ceea ce poți vedea fără a reda în cuvinte. Înțelegerea coloristicii emoționale a unui om/vietăți este treapta cea mai înaltă a empatiei.

Dacă nu înțelegi emoțiile acestei fetițe, atunci ar fi bine să vezi descrierea de mai jos.

”While hiking the Quilotoa Loop in Ecuador, we met this three-year-old girl near one of the villages. She asked us if we had any food, so we gave her some crackers.”

Eu nu știu ce să mai zic, pe mine m-a lăsat cu foarte multe emoții această poză…

Photo by Roi Dimor on Unsplash

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.