Categories
Personal Development

Cât de mari trebuie să fie provocările ca să ne putem jelui?!

În fiecare zi ne confruntăm cu zeci de situații în care trebuie să luăm atitudine, ca să le rezolvăm cu succes. Probabil ar fi mult mai simplu dacă tot ar fi bine și s-ar rezolva de la sine. În general să nu existe probleme și să nu mai avem pe ce ne jelui. 

Să trăim în raiul promis și să ne bucurăm în fiecare zi de viață. Pe cât de tare ai dori să fii parte din așa o realitate?! De câte ori ai simțit că nu mai poți sta în pat și lenevi în perioada sărbătorilor?! Chiar și copii mici se plictisesc să stea în casă. Ei își doresc prieteni cu care să facă nebunii. Să-și poată pune forțele la încercare ca să vadă câte reușesc până adorm. 

Partea cea mai interesantă este că provocările niciodată nu se termină, doar dacă nu am murit cumva. 😀 

Când te prinzi că te jelui sau te victimizezi prea mult, e timpul să te întrebi, dacă nu cumva te provoci prea puțin și problemele, pe care vrei să le rezolvi, sunt prea mici și simple. 

Oamenii sunt ființe foarte complexe, care au construit tot ce folosești în fiecare zi, poate e timpul să te întrebi, care totuși e arostul meu în lumea aceasta?! Poate ești tu devină nu ceilalți, dacă te jelui prea mult și te victimizezi?! 

*drepturi de autor pentru iconița din imagine.

Categories
Personal Development Social

Gândirea pe termen scurt vs gândirea pe termen lung

Mereu va exista cineva care va dori să obțină ceva imediat și fără mult efort. Și, mereu va exista cineva, care va fi disciplinat să facă efort imediat pentru a obține ceva pe termen lung. 

Gândirea pe termen lung din păcate nu este comună speciei umane. Luând în calcul mediul aprig în care au trăit strămoșii noștri, tendința este să trăim astăzi, fiindcă viitorul este imprevizibil. Există și un experiment cu bezele, care ne vorbește despre faptul că de mici copii preferăm bomboana ce o putem mânca imediat, decât cea promisă în viitor. De ce credem că preferințele să schimbă când devenim maturi?! 

Persoanele ce ne înconjoară ne reprezintă și ne formează. Iată de ce este foarte greu să adoptăm gândirea pe termen lung când suntem înconjurați de persoane, care doresc să trăiască imediat și doar cum vor ei. 

Realitatea ne vorbește despre altceva, despre un echilibru sănătos între dorințele imediate și scopurile pe termen lung. Este foarte greu să obținem rezultate, fără disciplină și fără raționalizarea motivului de ce facem ceva pe termen lung. 

*drepturi de autor pentru iconița din imagine.

Categories
Personal Development

Cele două direcții ale educației

Cuvântul latin educație deține două sensuri. Primul, cu care probabil toți sunt cunoscuți, este ”educare” ce înseamnă să antrenezi sau să modelezi, iar al doilea, de care mai puțini au auzit, este ”educere” ce înseamnă să extragi din interior. 

Primul model este aplicat în fiecare școală. Acesta urmează modelarea și ghidarea participanților după un anumit model, ca ei să ajungă absolvenți plini de cunoștințe. 

Pe când al doilea presupune ascultarea și ghidarea participanților ca să descopere propriul potențial. O dată conectați la aceste resurse ei devin motivați și porniți să se autoeducă. Mentorul trebuie să le împărtășe propriile cunoștințe, însă să țină cont că și participanții au foarte multe de împărtășit și pot deveni utili colegilor săi.

Este arogant să credem că acei copii, care au venit pentru prima oară la școală chiar nu cunosc nimic și noi trebuie să-i învățăm absolut tot. Fiecare persoană deține un bagaj de cunoștințe, pe care-l poate împărtăși cu ceilalți. De fiecare dată când creăm astfel de oportunități, când participanții pot să contribuie, fiecare are de câștigat și procesul de educație devine mai eficient. 

Categories
Personal Development

Coloristica emoțională

Este ceea ce poți vedea fără a reda în cuvinte. Înțelegerea coloristicii emoționale a unui om/vietăți este treapta cea mai înaltă a empatiei.

Dacă nu înțelegi emoțiile acestei fetițe, atunci ar fi bine să vezi descrierea de mai jos.

”While hiking the Quilotoa Loop in Ecuador, we met this three-year-old girl near one of the villages. She asked us if we had any food, so we gave her some crackers.”

Eu nu știu ce să mai zic, pe mine m-a lăsat cu foarte multe emoții această poză…

Photo by Roi Dimor on Unsplash

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Categories
Personal Development Social

Este mereu frustrant când înveți lucruri noi.

Este mereu frustrant când înveți lucruri noi. Poate și sunt profesori foarte buni, care te pot ghida și astfel învățarea este mai ușoară, dar atunci când înveți singur, poate fi teribil de frustrant. Sau poate e frustrant până în momentul în care îți stabilește un sistem de învățarea propriu, care are o structură bine definită.

De exemplu identifici ceea ce dorești să înveți și după îți creezi un plan de implimentare, pare destul de simplu. Însă problema este că nu are cine să îți ofere feedback sau să te ajute atunci când greșești, iar aici și apare frustrarea. Dar poate problema nu este în sistemul de lucru, dar în deprinderile noastre? Poate sămânța frustrării a fost sădită cu mult timp în urmă? Sincer e doar o presupunere de a mea, dar totuși aș vrea să o relatez, ca să-mi fac ordine în idei.

Dacă să analizăm sistemul de învățământ, pre-școlar, școlar sau universitar, din experiența mea pot spune că ceea ce am învățat acolo, era să depind de cineva. De o autoritate anumită numită profesor sau un autor de carte. Fie era un ghid care ceva să te învețe, fie era un profesor, care îți oferea feedback. Chiar și când era vorba să compunem ceva esee, erau binevenite cele care erau inspirate din surse profesioniste. Am impresia că ani la rând am fost depinși să depindem de cineva, să plagiăm personalitatea cuiva. Să nu mai vorbesc despre copilăria și adolescența, în care unii copii sunt prea dădăciți.

Ceea ce m-a învățat pe mine viața și a trebuit din păcate s-o învăț singur, a fost că trebuie să îmi asumi responsabilitatea și că tot ce e creat pe lumea aceasta a fost creat de către oameni, exact ca și mine. Părinții mei au investit foarte mult în educația mea, dar din păcate nu am reușit să simt această responsabilitate la adevărata ei valoare, fiindcă părinții erau mereu prezenți să mă ajute. Poate o soluție ar fi ca copii sau adolescenții să poate din timp să lucreze la unele proiecte proprii, de exemplu să răspundă în totalitate de ceva ce le aduce plăcere sau nu le aduce plăcere, cum ar fi grija de animale, curățenia în casă, informarea referitor la un subiect cu interes general (alimentație de ex.). Ideea este ca din timp ei să simtă responsabilitatea, nu ca toată viața să îi asigurăm în orice situație nu ar fi. Pur și simplu cât de paradoxal nu ar suna, dar dacă vom asigura mereu copiii, ei vor crește cu un handicap, fiindcă nu le-am oferit timp să-și dezvolte abilități, care le vor fi absolut necesare în viața crudă de zi cu zi.

Din păcate nu trăim într-o lume foarte bună, chiar dacă bunătatea prevalează, mai sunt o grămada de lucruri rele, pe care copilul trebuie să învețe să le deosebească. Iar acest lucru este posibil, dacă el va experimenta cu diferite responsabilități. Când o să am copiii mei la sigur o să încerc această ideie. Iubiți-vă copiii și părinții, ei sunt tot ce este mai drag pe această lume.

Photo by Dawn on Unsplash

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere