Categories
Employer Branding

Employer Branding pe timp de criză, de ce să ții cont și ce să faci.

Grija față de oameni este chintesența employer brandingului pe timp de criză. Dacă și doriți să creșteți loialitatea colegilor voștri este important să le oferiți grijă, profesionalism, echitate și corectitudine în munca lor. Ei nu trebuie să fie preocupați de lucruri de bază. Altfel ei nu se pot concentra pe probleme cheie cu care se confruntă zi de zi. 

Abordarea personală și înțelegerea problemelor prin care trec colegii noștri ne poate oferi răspunsuri cum să-i ajutăm și ce suport să le oferim. Este foarte dificil în situații noi să adaptăm vectorul companiei, dar absolut necesar. Dacă nu înțelegem clar de ce au nevoie oamenii noștri și doar copiem ceea ce fac concurenții, rar le vom oferi lucrurile necesare.

Categories
Entrepreneurship

Dar voi cum ajungeți în inimile colegilor voștri?!

Probabil aceasta nu este o întrebare obișnuită pentru piața noastră. De ce oare antreprenorii, managerii de mijloc și top s-ar gândi la aceasta?! Forță de muncă se găsește și oameni de neînlocuit nu există. Dacă încă n-ai avut primul job, cam aceste ideii circulau în perioada anilor 2012-2017 pe piața muncii din Chișinău. Probabil, încă mai circulă. 

Care este problema cu această atitudine? Că noi cumpărăm timpul persoanelor și abilitățile lor pentru ceea ce-i plătim. Ei nu vor face un pas în plus, dacă legăm totul de motivația financiară. Dacă echipa de management nu-și dorește să vadă în persoane ceva mai mult, decât un sac de abilități și un mod de a-și rezolva problemele, pentru care ei primesc un bonus enorm la finele fiecărui an, atunci oamenii vor face exact atât cât trebuie, sau și mai puțin. 

Întrebarea grea este cum ajungem să-i motivăm să facă mai mult? Probabil să ne comportăm cu ei la fel cum am dori să se comporte colegii cu noi. Să nu-i încurcăm în muncă și să le oferim sprijin nelimitat în tot ce au nevoie ca să-și atingă scopurile propuse, atât profesionale, cât și personale, dacă este posibil. 

*drepturi de autor pentru iconița din imagine.

Categories
Entrepreneurship

De ce să lucrezi în companii mari?

O companie mare poate să-ți ofere o mulțime de posibilități, pe când și alte oferte sunt tentante. Mulți și-ar dori să devină antreprenori sau freelanceri, ca să fie proprii șefi și stăpâni pe timpul lor, ceea ce este o iluzie. În mare parte suntem stăpâni asupra faptului cum ne folosim timpul, fiindcă proiectele sau afacerile reies din necesitatea consumatorilor. La baza alegerilor profesionale stă și motivul financiar, dar să nu uităm că nu doar el stă în frunte clasamentului, după ce avem destui bani, ce să ne mai dorim?! 

Cea mai mare valoare este interacțiunea cu oamenii și cunoștințele pe care ei le dețin. Aceste cunoștințe ne pot ajuta atât pe plan profesional, cât și personal. Dacă să fii atent și deschis, poți să înveți foarte multe de la colegii tăi. O companie mare și profesionistă îți poate oferi o multitudine de astfel de oportunități. 

Probabil ține mai mult de perioada profesională prin care treci, ca să poți decide de ce ai anume nevoie. Când ești începător interacțiunea zilnică cu persoane mai deștepte ca tine poate avea un impact enorm în creșterea ta profesională. Însă, când ai atins un nivel înalt de profesionalism, poate e timpul să crești o afacere?! 

*drepturi de autor pentru iconița din imagine.

Categories
Entrepreneurship

Ce să alegi: oameni pasionați sau experimentați?

Persoanele experimentate vin cu un bagaj înalt de cunoștințe și proiecte realizate. Au o intuiție dezvoltată datorită experienței și adesea pot presupune ce rezultate va aduce o ideie sau alta. Sunt foarte buni la ceea ce fac și dacă ai o problemă, pe care ei au rezolvat-o în trecut, atunci sigur te vor ajuta. 

Ce am putea spune despre cei pasionați? Din câte am observat eu, sunt de cele mai multe ori persoane cu o dorință enormă de a învăța, de a căpăta experiențe noi și de a aduce rezultate. Au focul în ochi și sunt plini de pasiune. Adesea se aruncă cu capul în tot ce fac și ajung pe brânci într-o zonă de epuizare majoră. Nu prea cunosc propriile limite și nici regulile jocului. Toate aceste calități îi transformă într-o mașină zgomotoasă, care se mișcă cu o viteză enormă. Periculoși pe alocuri, dar mereu deschiși către o nouă inițiativă. Datorită energiei de care dau dovadă ei pot aduna experiență într-o perioadă scurtă de timp. 

În acest caz, cei care sunt pasionați și capătă experiență, devin ca și cei din prima categorie? Desigur că nu, fiindcă ei nu cunosc când trebuie să se oprească. Pasiunea, este ceva ce te ghidează în viață. Este un foc, care odată aprins, nu poate fi stins. 

Persoanele experimentate te vor ajuta să menții mecanismul companiei să lucreze, pe când cele pasionate te vor ajuta să descoperi noi teritorii și să stabilește tendințe. 

Un echilibru de 20/80 (pasionați/experimentați) ar fi sănătos pentru orice organizație. 

Categories
Personal Development Social

Fericirea era la noi acasă

Îmi aduc aminte cum ieșeam din casă în mahala și vedeam o gloată de copii. Fericirea mă umplea și nici nu reușeam să mă gândesc la toate jocurile și nebuniile pe care avea să le facem împreună. Fie că era vară, fie iarnă, noi ne găseam ocupații. Vara o petreceam de cu zori pe stadion, jucam fotbal, poarca, de-a prinselea, joc de cărți, de-a războiul, spuneam anecdote, mergeam la pădure, la iaz, ori la cireșe, ori ieșeam la șes după ce ploua și ne jucam în apă. Așteptam copiii de la oraș să vină în vacanță la bunei. Ne povesteam cum a trecut anul și ce mai avem nou. Trecea vara repejor, chiar dacă nu aveam iPhone/iPad/iMac.

Iarna eram foarte activi, în special noaptea. La prima ninsoare eram primii la săniuș și aveam grijă să bătătorim traseul. Cei mici veneau a doua zi și trebuia să fie pista pregătită. Mai în serios, chiar și apă căram ca să facem traseul mai lunecos. Urmau cursele ca să identificăm a cui sanie e mai rapidă. Era frig de îngheța pământul, dar nu și noi. Eram veseli, prietenoși, plini de viață și săritori la nevoie.

O copilărie de vis aș spune acum.

Acum merg din nou în sat și nu mai văd acea gloată de copii. Stau în casă, ori sunt mai puțini – nu cunosc.

Vecinul cu care jucam și vara, și iarna, a plecat ”la” Italia. Cel mai bun prieten a plecat ”la” Franța. Ceilalți copii de odinioară s-au rătăcit în lume. Nu mai vin nici la părinți, nici la bunei, nici să vadă casa părintească. Plecarea ne-a răpit trecutul sau l-am sacrificat noi pentru o viață mai bună – cine știe. Îmi este dor să fie casa plină, să tai lemne pentru foc, să mă dau cu sania, să fie toți la masă și să ne povestim de toate. Nu realizez cât de multe am pierdut, dar am un gol ce nu mă lasă liniștit.

Mă doare, căci mai am prieteni și colegi, care au plecat or pleacă grămadă. Am impresia că am rămas un pumn de oameni, care ne tot învârtim pe loc. Atât de mult avem nevoie de voi acasă, atât de mult se simte lipsa tuturor. De parcă nimeni nici n-a fost vreodată, de parcă acei oameni s-au evaporat în nori.

Nu pretind că îi înțeleg pe cei ce pleacă, dar îmi dau seama că nu le este nici lor ușor. Indiferent de motive, veniți din nou acasă, măcar în vacanță, ca să-i vedeți pe ai voștri părinți.

*Mulțumesc Unsplash.com pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.