Ne plac cifrele

… și dacă ne plac atît de tare, de ce oare să nu facem efortul să înțelegem cît de important este rolul lor în viața noastră.

Măsurăm absolut totul în cifre, pînă și gîndim datorită cifrelor. Oricare afacere de succes este bazată pe cifrele calculate corect. Privim atît de des ceasul, fiindcă ne arată ora și cît ne-a rămas din ziua trăită. Calculăm minutele și secundele cînd așteptăm pe cineva drag. Dar mai ales ca ceva important să se întîmple. Majoritatea noutăților includ careva cifre, chiar și an de an calculăm vîrsta noastră, care tot în cifre o întruchipăm.

Avem o abundeță de cifre!

Nici nu vreau să îmi imaginez cît de tare a schimbat lumea inventarea cifrelor.

Dar de ce oare majoritatea oamenilor sunt ignoranți cînd vine vorba despre cifre? De ce eu eram ignorant 6 luni în urmă? Fiindcă credem că sunt prea multe și este atît de greu să le înțelegem. Dar sunt atît de importante.

Da!

Importante, fiindcă toate cele importante în lumea capitalismului sunt legate de cifre. Vorbesc despre succesul în carieră și dezvoltarea personală.

Dacă au ajuns să fie atît de importante cifrele, atunci am face bine să le apreciem la justa lor valoare. Să avem un plan zilnic, atît pentru lucru, cît și pentru acasă. Să înțelegem concret ce ne dorim de la ziua care o avem și cum putem să măsurăm atingerea propriilor obiective.

Dedicați-vă și stabiliți-vă propriile obiective măsurabile în cifre, sau oricare indicatori, care pot fi interpretați obiectiv.

*Mulțumesc Unsplash.com, pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.

Cum sa traiesti la 50%

Traiesc fiindca asa sa intimplat, o explicatie frumoasa si literara sau bilogica as putea expune, dar nu vad cazul. Exist doar din pura intimplare si mare sens in aceasta nu-i.
Nu sunt dator nimanui si nimeni nu imi este dator mie, nu am ce sa cer de la nimeni ceva responsabilitati sau atentie.
Desigur doar daca am muncit contra bani. 😀 asa era in cotract pur si simplu 🙂

De multe ori ne întâlnim cu situații, în care ne dorim pur și simplu să dispărem, sau să vină mai repede ”mâine”. Dorim să fugim și să nu simțim ceea ce ”simțim” deja, ne detașăm de prezent, și începem să hoinărim prin trecutul plin cu amintiri, sau viitorul plin cu promisiuni și perspective. În mare parte nu suntem prezenți și psihologic, chiar dacă suntem prezenți fizic.

Este o idee interesantă, fiindcă deseori explică faptul de ce multe persoane nu observă schimbările ce au loc, în persoanele dragi, sau nu își dau seama că se află în același circuit al propriilor obiceiuri. Este mai dificil să te autoanalizezi și să nu te pierzi în ideile și propriile meditații. Însă în mare parte nu este nevoie de meditație, ci de contemplație, de observarea a tot ce se întâmplă și de reacționat conform propriei personalități. Să exprimi întradevăr ceea ce ești, acesta este cel mai greu, și încurcat de explicat, dar totuși atât de simplu. Sunt multe nuanțe ce se contrazic, cap în cap, însă este normal, căci dacă ai să decizi să trăiești acum la 100%, atunci așa va fi, iar dacă vei decide doar pentru 35%, așa va fi. Nu trebuie să se întâmple nimic în viața ta, ca să fii fericit, sau ca să iubești, sau să ”trăiești”, ai tot de ce ai nevoie, ai acest moment și poți să începi acum. Însă cine poate spune ce înseamnă să trăiești ?! Dar la 100% ?!

Mulți vor spune că nu este atât de simplu, și că pare banal. Iar în astfel de momente vor dori să contrazică această idee. Însă nu fac decât să se contrazică pe sine însuși, fiindcă eu doar scriu acest text, eu nu sunt în el. Totul se întâmplă în mintea fiecăruia.

E simplu. Este ca și cum s-ar începe o ploaie pe neașteptate și fără ca să îți dai seama, simți pe piele prima picătură, iar în momentul cela, instantaneu te deconectezi de la tot ce făceai, și simți ploaia, care te învalmășă cu ale ei stropi, și slabi curenți de aer. Este ca și respirația, tot timpul o ai, însă nu tot timpul stai să te gândești dacă respiri sau nu. Exact la fel și cu momentele din viața, pentru unele ne dedicăm prea mult, pentru altele ne dorim să le uităm. Însă cum o oglindă poate percepe toate formele și imaginile, însă nu reține nimic, astfel și noi trecem prin viață. Avem destul caracter și inteligență să alegem cum dorim să ne comportăm. Să fim un burete, ce absoarbe și reține tot, iar plus la toate și este dificil să lași totul să treacă, sau să fii o oglindă, care acceptă tot, și nu reține nimic. Doar memoria poate reține ceva în arhivă, timpul trece și vine. Noi, avem doar timpul prezent.

Imagine de Natari Iratan