Normele sociale

Sunt acele limite pe care și le impune societatea. De ele nimeni nu își permite să treacă și fără de ele nu ar mai fi ei așa cum sunt. La noi nici nu știu care sunt normele sociale. Dețin educația primită acasă și atât. Când ies în societate văd atâtea prostii, că nici nu mă duce capul de unde sunt atâtea. Mulțumesc părinților că au fost mai stricți și au dorit să ne ofere o educație care să ne ajute în viață. Ei nu ne-au lăsat de capul nostru și adesea au fost prea gijulii, dar din trei copii, toți au crescut educați și la locul lor. Nu am fost perfecți, dar fiecare am învățat din greșeli și ne construim o viață. Din cele văzute în societatea noastre, îmi dau seama că nu avem norme.

Cu drag îmi amintesc de profesoara mea de limba română din clasele gimnaziale. Era un om exemplar și cu mândrie veneam la lecțiile ei, fiindcă puteam observa la ea standarde foarte înalte de comportament. Ea chiar încerca să ne învețe și pe noi să ne stabilim standardele personale. Dar nu toți eram sensibili la sfaturile ei. Am observat o degradare foarte înaltă în rândul colegilor mei, mai ales în rândul celor a căror părinți au plecat peste hotare. Copiii, a căror părinte sau părinți sunt peste hotare, pornesc cu un handicap în viață și adesea preiau normele societății ca fiind normale. Ei nu prea înțeleg de ce se comportă într-un anumit fel, fiindcă nimeni nu poate să le explice. Ei văd așa comportament în societate. Pentru copii societatea noastră nu este cel mai bun exemplu. Sunt oameni, care nici să te salute nu pot, sau cel puțin să fie amabili. În momentul în care statul nu a mai pus accent pe cultura societatății, s-a creat o ruptură foarte mare între trecut și viitor. Moldovenii de cândva erau oameni cu scaun la cap și plini de cultură. Mergeau la școală și aveau grijă de familia lor, acum însă nătări sunt de toată mâna și o dată ce și-au permis au făcut toate prostiile posibile.

Îmi pare rău să recunosc că nu poți crește un copil cu un viitor strălucit în societatea noastră. Sunt copii care rușesc, dar depun un efort supraomenesc pentru aceasta. Nu mai au liniște și muncesc zilnic pentru a se vedea om, iar când ating primele succese personale își caută o țară în care să emigreze. Nu au un viitor aici și peste tot văd numai cumătrism. Nu te poți numi profesionist într-o societate fără norme, fiindcă nimeni nu cunoaște ce înseamnă aceasta. Oamenii noștri sunt fugari prin viață și prin lume, doar ca să se regăsească undeva în altă parte. Ne liniștim atunci când ne regăsim într-o societate cu norme și ne dăm seama că avem un sprijin, și nu ne avem doar pe noi.

*Mulțumesc Unsplash.com pentru imagine.

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere.