Este mereu frustrant când înveți lucruri noi.

Este mereu frustrant când înveți lucruri noi. Poate și sunt profesori foarte buni, care te pot ghida și astfel învățarea este mai ușoară, dar atunci când înveți singur, poate fi teribil de frustrant. Sau poate e frustrant până în momentul în care îți stabilește un sistem de învățarea propriu, care are o structură bine definită.

De exemplu identifici ceea ce dorești să înveți și după îți creezi un plan de implimentare, pare destul de simplu. Însă problema este că nu are cine să îți ofere feedback sau să te ajute atunci când greșești, iar aici și apare frustrarea. Dar poate problema nu este în sistemul de lucru, dar în deprinderile noastre? Poate sămânța frustrării a fost sădită cu mult timp în urmă? Sincer e doar o presupunere de a mea, dar totuși aș vrea să o relatez, ca să-mi fac ordine în idei.

Dacă să analizăm sistemul de învățământ, pre-școlar, școlar sau universitar, din experiența mea pot spune că ceea ce am învățat acolo, era să depind de cineva. De o autoritate anumită numită profesor sau un autor de carte. Fie era un ghid care ceva să te învețe, fie era un profesor, care îți oferea feedback. Chiar și când era vorba să compunem ceva esee, erau binevenite cele care erau inspirate din surse profesioniste. Am impresia că ani la rând am fost depinși să depindem de cineva, să plagiăm personalitatea cuiva. Să nu mai vorbesc despre copilăria și adolescența, în care unii copii sunt prea dădăciți.

Ceea ce m-a învățat pe mine viața și a trebuit din păcate s-o învăț singur, a fost că trebuie să îmi asumi responsabilitatea și că tot ce e creat pe lumea aceasta a fost creat de către oameni, exact ca și mine. Părinții mei au investit foarte mult în educația mea, dar din păcate nu am reușit să simt această responsabilitate la adevărata ei valoare, fiindcă părinții erau mereu prezenți să mă ajute. Poate o soluție ar fi ca copii sau adolescenții să poate din timp să lucreze la unele proiecte proprii, de exemplu să răspundă în totalitate de ceva ce le aduce plăcere sau nu le aduce plăcere, cum ar fi grija de animale, curățenia în casă, informarea referitor la un subiect cu interes general (alimentație de ex.). Ideea este ca din timp ei să simtă responsabilitatea, nu ca toată viața să îi asigurăm în orice situație nu ar fi. Pur și simplu cât de paradoxal nu ar suna, dar dacă vom asigura mereu copiii, ei vor crește cu un handicap, fiindcă nu le-am oferit timp să-și dezvolte abilități, care le vor fi absolut necesare în viața crudă de zi cu zi.

Din păcate nu trăim într-o lume foarte bună, chiar dacă bunătatea prevalează, mai sunt o grămada de lucruri rele, pe care copilul trebuie să învețe să le deosebească. Iar acest lucru este posibil, dacă el va experimenta cu diferite responsabilități. Când o să am copiii mei la sigur o să încerc această ideie. Iubiți-vă copiii și părinții, ei sunt tot ce este mai drag pe această lume.

Photo by Dawn on Unsplash

Îți mulțumesc ție că ai fost pe aici, sper să revii curând.

Îndemn: Nu înceta să înveți și să fii curios, caută răspunsuri și primește plăcere