Cum ar fi, dacă am fi singuri în univers și de noi ar depinde expansiunea în multiple galaxii?

Adesea am auzit că suntem în căutare de alte planete unde ar exista viață. Sau trimitem sateliți și roboți pentru a studia, dacă a existat pe alte planete viață. Însă aș vrea să propun o altă ideie, care pornește din alte rădăcini. 

Cum ar fi oare, dacă viața ar fi apărut doar pe pământ? Dacă doar pe această planetă există oameni și vietăți care sunt conștiente și evoluează. În acest caz responsabilitatea care stă pe umerii noștri este mult mai mare decât am crezut. Pe spatele nostru stă o istorie de peste 4 miliarde de ani, care ne-a adus unde suntem astăzi. 

Este mult mai simplu să crezi, că undeva există o altă planetă populabilă și am putea să emigrăm. În așa caz toate greșelile pe care le facem vizavi de natură, mediu și alți oamenii au o scuză. Indiferent cât de rău nu am face, o să avem o cale de ieșire. Însă realizez că acest mod de gândire este un patern des întâlnit. 

Puțini sunt cei, care doresc să poarte responsabilitate pentru modul să de viață și pentru cei din jur. Preferăm să amânăm deciziile de azi, pentru un viitor de mâine promis mai bun. Problema este că viitorul poate să nu fie numaidecât bun, dacă noi nu avem grijă de prezent. Cum ar fi dacă planeta aceasta are nevoie de noi și ne sevește drept trampolină către alte plante. Acolo am putea să inițiem civilizații noi, care vor păstra în istorie că au rădăcini de pe Terra și nu vor uita de unde au pornit. Fiindcă datorită nouă acele planete au fost populate. 

Cum ar fi dacă ar conta pentru noi ceea ce facem și am realiza că etapa la care suntem este una primitivă. Avem destule resurse pentru toți, trebuie doar să le distribuim sănătos. Nu mă refer la utopie, unde toti trebuie să aibă egal și de toate, dar unde cel puțin fiecare are acces la minimum lucruri pentru a-și crește șansele de succes. La sfârșit de zi de fiecare din noi depinde ce facem cu oportunitățile pe care viața ni le oferă. Uneori să fii gata să le observi, deja înseamnă să ai succes. 

Este bine să căutăm noi modalități de a ne cunoaște pe noi și pe cei din jur. Sunt sigur că fiecare cunoaște ce poate îmbunătăți pentru a-și face viața mai bună. Cel mai important este să găsim curajul să trecem la acțiuni. 

Adesea îmi imaginez armonia în care ar putea trăi natura și omul, prin faptul că va crea tehnologii integrate pe diferite nivele cu ecosistemele existente. Natura este foarte periculoasă și la fel este omul. La moment suntem în război, însă istoria ne-a demonstrat ce se întâmplă pe timp de război, doar dezastru. De mult a venit timpul să ne atârnăm față de acestă planeta ca ultima noastră soluție pentru ceva mai bun. Nu aș vrea să contez pe guverne și instituții de stat, dar pe indivizi, fiecare din noi de astăzi poate începe să facă ceva mai bun pentru sine și familia sa, iar după și pentru societate. Nu voi enumera ce anume, fiecare dintre noi cunoaște ce. Doar ce vă oprește să o faceți? 

Cum să știi că progresezi?

Ca să înțelegem dacă progresăm sau nu avem nevoie de piloni de orientare din trecut și din viitor. Și ca să ne putem compara cu acești piloni, avem nevoie de măsurători.

Adevărul este că acești piloni trebuie să fie setați de către fiecare dintre noi. Ei sunt absolut personali și nu pot fi împrumutați. Deoarece unica persoană cu care este sănătos să ne comparăm suntem tot noi, doar că cei de ieri. Adesea am încercat să mă regăsesc în unele istorii de succes ale persoanelor care au obținut ceea ce am dorit și eu. După ce am discutat cu ele și am înțeles cât sunt de diferite motivele noastre, contextul și călătoria, am înțeles că este sănătos să doresc aceleași lucruri, doar că să mă compar cu mine, la nivel de progres și motive. Instrumente de setare a obiectivelor sunt multiple. Printre cel mai simplu este cel SMART. Pentru cei care doresc să măsoare, fie un excel sau ASANA pot servi ca instrumente ideale. 

Pentru un progres sănătos prinde bine și planificare zilnică a sarcinilor, de exemplu, dimineața și seara. Sincer, pentru mine a fost și pe alocuri este mai ușor de zis decât de făcut. Încă continui să lucrez la crearea obiceiurilor pentru a planifica mai eficient sarcinile, ca să înregistrez progres în direcțiile dorite. Nu mă stresez, fiindcă sunt în acest joc pe termen lung. Mereu, drept încurajare îmi spun că unele obiceiuri pot lua câțiva ani pentru a se forma, însă voi putea beneficia de ele toată viața. 

Nu există niciodată un timp ideal pentru a seta un scop nou ori a măsura progresul. Zi de zi suntem în acest joc, numit viață, și începem mereu de la zero, iar seara tragem măsurătorile. 

Din septembrie începe goana după cunoștințe ori abilități?

Și acum îmi amintesc sfârșitul lui august când părinții ne pregăteau de școală. Venea ca o aidomă, pe care nu o puteai refuza. Toți eram conștienți că se începe un nou an. Probabil cel mai fericiți eram, fiindcă avea să ne revedem cu foștii și noi colegi. Să ne mai povestim cum a trecut vara și ce peripeții am mai trăit.  

Pe atunci sistemul școlar presupunea o curriculă, care obliga pe fiecare dintre participanți să adune cunoștințele necesare ca la sfârșit de semetru să poată susține testele, ori tezele. În acest sistem am crescut și puțini au reușit să-l pună la îndoială. Personal nu prea eram dintre rebeli care să meargă contra sistemului. Mai degrabă mergeam la compromis, încercam să o țin bine cu notele, dar să cercetez și alte surse de informație. Chiar dacă îmi plăcea școala, arareori găseam aplicare practică a cunoștințelor obținute acolo. Acele cunoștințe mi-au dezvoltat abilități de gândire, logică, memorie, etc. Însă erau departe de ceea ce se cerea în societatea de succes. De fapt, în comuna unde am crescut nici nu prea se punea accentul pe diferite abilități sociale sau de comunicare, fiindcă nu prea aveam unde să le aplic. 

Îmi amintesc cu mare groază prima oară când am ieșit pe scenă într-un liceu din Vaslui, ca să fac prezentarea unui proiect. Emoțiile erau atât de puternice, încât nici nu-mi amintesc dacă am zis ceva cu tolc ori doar m-am bâlbâit. 😂Profesorii nici nu făceau instructaj pe vorbit în public și de obicei mergeau să prezinte cei mai curajoși. Încă nu știu de ce am nimerit printre ei. 🙃

De fapt, îmi amintesc cu mare drag de unele situații în care profesorii indirect au pus accent pe dezvoltarea abilităților ce nu țin direct de ore și curriculă. În clasa întâi îmi amintesc cu drag cum profesoara mi-a spus că pot formula interesant gândurile, în urma unui eseu prezentat la o lecție. De atunci mi-a apărut dragostea față de colectarea ideilor în scris, sub formă de articole și eseuri. Probabil, datorită ei mai scriu și acum în acest blog. În clasa a doua profa de desen mi-a atras atenția că îmi vine facil să desenez și cred eu că atunci mi-a apărut pasiunea față de desen, care la moment s-a transformat în design grafic. Din clasa a cincea am avut un mare noroc că profesoara de limbă română mereu mă invita la prezentările claselor mai mari și mă impunea să-mi expun părerea vizavi de lucrările lor. Atât de mult m-a ajutat această abilitate pe tot parcursul vieții. Și astfel de situații au mai fost, când abilitățile erau mai importante decât cunoștințele. 

Mereu m-am bazat pe logică, dar nu pe memorarea cunoștințelor. Un profesor de matematică cumva mi-a zis, că este important să înțelegi logica rezolvării problemelor, nu să memorezi formulele, fiindcă pe ele le poți găsi în cărți. Pe atunci acel profesor dezvolta în noi abilitatea de a observa relația cauză-efect, care este critică pentru a rezolva probleme în matematică și viață. 

După toate aceste lucruri trăite mereu mă întreb după ce mă gonesc, cunoștințe ori abilități? 

Eu aleg mereu abilități, fiindcă cunoștințele mereu le poți găsi.

Pe cât de important este somnul neîntrerupt?

Răspunsul la această întrebare îl cunosc deja acei, care au avut parte de somn întrerupt. 🙂 Însă, e normal în diferite perioade să ne trezim de la griji, copii sau orice altceva necesită atenția noastră. Nu voi încerca să scriu un articol din punct de vedere medical, doar să atrag atenția asupra faptului că somnul neîntrerupt este foarte important. 

Toți, bine știm, cât de haotici sau storși de energie ne simțim după o noapte nedormită. Pentru unii aceasta devine un stil de viață, însă și ei ar dori să se poate destinde și să doarmă neîntrerupt. E bine să ne amintim că nu am fost proiectați doar să lucrăm, iată de ce după perioade lungi de muncă ne simțim epuizați. Mixul de activități și planificare sarcinilor corespunzător fazelor de energie este critică pentru menținerea unei activități pe termen lung. Somnul neîntrerupt va asigur un nivel înalt de energie și o perioadă de recuperare pentru creier și organism.

Pentru cei dornici să atingă performanță înaltă sunt importante cel puțin trei lucruri: somnul neîntrerupt, micul dejun bogat în proteine și planificarea conform fazelor de energie personală.

Știi cât de proactiv ai fost săptămâna trecută?

Un mod simplu de a măsura cât de proactivi am fost este să ne întrebăm cât de mult ne-am lăsat influențați de lucruri pe care nu le putem controla. Mai ales cât de des ne-am indispus și victimizat.

Și drept bonus, dacă nu ne-a deranjat nimic, care au fost lucrurile ce ne-au încurcat să fim deschiși ca să răspundem constructiv? Pe cât de mult realizăm că avem drept de alegere a reacției noastre în diferite situații, pe atât de proactivi devenim în a răspunde constructiv și în a găsi soluții viabile pentru toți.