Partea II: Relațiile colegiale, cât sunt de importante?

Citiți aici partea I a acestui articol.

  • ”Antrenor” sau așa numitul ”coach” – partea bună a acestui stil este că fiecare dintre noi trăim ambele ipostaze. Pentru a deveni antrenor, trebuie să fii novice. De obicei persoanele care adoptă acest rol au avut la început de carieră pe cineva care i-a ajutat. În acest tip de relație este foarte important rolul antrenorului prin prisma exemplului pe care o propagă în elevul său. Rolul elevului este la fel de important. Fiind novice trebuie să asculți și să vii cu inițiativă. Uneori aceste relații se creează neoficial și rămâne la răspunderea fiecăruia cum să procedeze în astfel de situații. Fie alegi să ajuți, fie nu. Doar alegând o atitudine pozitivă și deschisă putem să facem o schimbare pentru generațiile care cresc. Având șansa să întâlniți acești colegi, cel mai bine să apreciați fiecare interacțiune cu ei. Să le prețuiți timpul și să încercați să învățați maximum de la ei. 
  • ”Campionii” – sunt acei care inspiră prin exemplul și rezultatele lor. De obicei sunt acei care muncesc foarte mult și mereu tind să se dezvolte. Poate par a fi aroganți, dar în realitate pot fi doar foarte ocupați. Având foarte multe responsabilități adesea nu-și pot permite să fie foarte amabili sau să îmbrace masca zen-ului absolut. Cu ei cel mai bine să fii maxim conștient că timpul lor costă scump. Dacă știi că la unele întrebări te pot ajuta colegii sau poți găsi răspunsuri pe google, atunci mai bine nu-i aborda. Ei apreciază eficiența și urăsc lenea. Ei pot fi utili atunci când întâlnești probleme complexe și nu mai ai la cine te adresa. 

Poate mai sunt tipaje de colegi, dar le voi mai aduna pentru articole viitoare. Esențial este să înțelegem ce rol jucăm noi și dacă ne ajută să ne realizăm potențialul. Timpul nostru costă ceva, fie bani, fie orice altceva. Doar noi ne putem maximiza efortul investit într-o companie. Mai ales prin relațiile colegiale pe care le menținem și dezvoltăm. 

Partea I: Relațiile colegiale, cât sunt de importante?

Inevitabil ajungi să lucrezi într-un colectiv și poate te-ai întrebat cum ar trebuie să fie relațiile colegiale? La această întrebare pot exista o mulțime de răspunsuri reieșind din piața muncii de la noi. Pe scurt aș încerca să categorizez tipurile de relații întâlnite în practica mea, poate vă va fi util, dar poate nu. 

  • ”P.O.H.U.I.” – un sindrom al oamenilor care vin la muncă pentru bani și să le treacă timpul mai repede. Nu e nimic rău în aceasta, mai ales dacă cultura companiei (managementul) predispune la așa atitudine. Cum se zice: ”peștele de la cap se scufundă în apă”. Abordând acest stil poți ani la rând să ai același salariu și să continui să privești seriale în loc să creezi ceva important. Cu aceste persoane cel mai bine să nu te legi, ei oricum vor rămâne în zona lor de confort, e mai simplu să nu pierzi timpul cu ei. 
  • ”Eu și restul lumii” – o calitate a oamenilor ”iubitori de sine”, care vin la muncă pentru ei și necesitățile lor personale. Probabil acest stil de muncă are o valoare arheologică, așa numitul ”sovietic” sau cei cu diplomă ”roșie”. Prezent și în ziua de azi, dar departe de a mai fi actual. Alegând acest stil suntem limitați la propriul cerc de influență și capacitățile de dezvoltare personale. Dacă se întâlnesc așa persoane este foarte important să aduceți transparență și exactitate în relațiile de serviciu. Altfel ele vor începe a profita de timpul, emoțiile și sănătate voastră. 

Curând va fi publicată și partea II.

Fiecare profesionist trece prin așa momente

Încercări și greșeli îi așteaptă pe acei, care doresc să devină foarte buni într-un anumit domeniu. Mai ales senzația că nu ești la locul tău și că nu te potrivești cu ceea ce faci. Însă dintre toate perioadele din cariera noastră, aceasta este cea mai importantă. În acești ani ieșim proactiv din zona de confort și alegem să explorăm.

Ce se întâmplă atunci când învățăm lucrurile de bază? Răsuflăm adânc și ne mângâiem pe cap în semn de recunoștință că am făcut o treabă bună. 🙂 Probabil, poate e și altfel.

Ceea ce eu nu consider dezvoltare, este să faci unul și același lucru bine, doar că mult mai rapid. Acest proces ține mai mult de eficientizare, decât de inovare și explorare.

Explorând ne hrănim organismul cu adrenalină obținută din eșec și succes. Unde să existe loc pentru așa emoții sub pălăria parfumată de aroganță a profesioniștilor? Să construiești viitorul pe succesele trecute, este la fel cum ai construi o nouă lume pe fundamente vechi. Poate și vei avea noroc, dar poate și nu.

Nesiguranța în viitor ne sperie pe toți, dar viitorul este inevitabil. Doar în trecut există siguranță, dar din păcate nu mai avem drept de alegere pentru a schimba ceva. Viitorul ne provoacă să ne confruntăm cu schimbarea și să o îmbrățișăm de parcă ne este soră.

Schimbările microscopice la nivel de personalitate pot aduce impact macrosocial. Cum ar fi dacă ai dori să schimbi lumea însă ai începe mai întâi să-i schimbi pe toți, fiindcă ei sunt mai mulți și doar la urmă pe tine? Rezistența va fi colosală, pentru că puțini oameni iubesc să te bagi în treburile lor. Viceversa, ce poate fi mai inspirațional decât o persoană, care prin propriul exemplu provoacă schimbarea. Ba chiar, e atât de bravo încât te simți incomod în preajma sa și inevitabil începi să te gândești ce ai putea schimba.

Sincer, cred că este foarte important să păstrezi lângă tine oameni tineri și fără experiență, deoarece prin ei se exprimă simțul pur de pionierat și explorare. Aceste calități schimbă lumea, nu cunoștințele și experiențele învechite. Profesioniștii pot să direcționeze și să prevină greșeli grave, dar mai rar vin și cu idei inovatoare. Iată de ce armonia între profesioniști și novice este absolut critică. Prin ei se asigură tălmăcirea trecutului și crearea viitorului. Pare filosofic, dar e atât de practic. Pur și simplu nu percepem într-atât aceste diferențe, deoarece ne consumă prezentul cu urgențele sale. Cum am percepe prezentul, dacă am trăi 500 de ani? Evident că lucrurile contenesc și începem să ne gândim la viitor cu totul sub altă formă.

Mă străduiesc să fiu în zona de novice măcar în raport de 30% din timpul meu. Astfel mă asigur că nu intru în zona de aroganță și cunoaștere supremă. Care teoretic nici nu există, fiindcă mediul este în permanentă schimbare. Ceea ce lucrează astăzi. nu va mai fi actual peste câteva săptămâni. Cum vei proceda când vei pus în situații de schimbare? Vei îmbrăca haina novicelui, care te poate ajuta să te adaptezi? Sau vei purta în continuare haina profesionistului, frumoasă și încă plăcut mirositoare?

Career challenges

Are you pursuing a career or thinking to choose one?

At some point its good to ask yourself next questions:
– The country I live gives me enough opportunities to grow to the maximum career level I want?
– Do I have a career or a job? I understand the differences?
– If I go to my work and I can’t expect the hour to get out of there, then I may think I have a job. If I am dreaming and in my dreams, I find solutions to my daily challenges, then that could be a career. 🙂
– How many biographies did you read?
– Who are your mentors? Digital and real ones?
– What challenges do you face on time and people management?
– Do you understand that any technical skills can be learned and leadership skills should be practiced with care and empathy?
– People go first; it’s a statement that needs to be in front of all the challenges.
– We rely on the team, and we face all the problems together.
– In the end, if our project doesn’t make money, then we should revise all our strategies and start another project.

Photo by Ian Stauffer on Unsplash

Thank you for been here, I hope you will come back to read the next post.

Hint: Never stop learning and being curious, search for answers and enjoy yourself.

Hackathon Media

So, I was this weekend to a media hackathon by invitation of a new friend Emil. It isn’t my first participation in such kind of events, but I gave it a try. I can start with the fact that the focus of the hackathon was on media and how to stop propaganda and fake/false news.

Thinking to local media results and the general situation in this informational niche I feel that we need more than that, but let’s be thankful for the small things that happen to us.

I was surprised that at this kind of events we had less good tech professionals than generalist or non-experienced at least in the business sphere. If we will take a look at the definition of the word;
”Hackathon – an event, typically lasting several days, in which a large number of people meet to engage in collaborative computer programming. or “a series of 48-hour hackathons to build new web and mobile services.”

My question is, why we did minimal programming? I think at least we need to discuss how to build our ideas and projects from the programming part, to have a plan and to know in which direction to work. Why do not bring more tech people and let them give us a tech solution to our ideas? Maybe this could work for the next events.

The overall impression is good because at this events we can meet people and share knowledge. I did practice my design skills and business thinking. We don’t know why, but our idea didn’t win, and we didn’t receive any appropriate feedback why. For the next events, I think its good to give the participants a feedback form where they can read constructive feedback on their projects. In this way, we can understand what to avoid next time and the solutions of the mentors.

My lesson is that its way much productive to generate ideas and to make them work before participating in this kind of events. Its easier to present a product that was tested and has a working business model. Make a plan, start research, do some testing and act until you create a product that helps someone and can be sustainable.

Photo by Hello I’m Nik on Unsplash

Thank you for been here, I hope you will come back to read the next post.

Hint: Never stop learning and being curious, search for answers and enjoy yourself.