Alege conștient instituția unde vei învăța.

În perioada de admitere aș dori și eu să mă împart cu experiența mea vizavi de cât este de important să alegi conștient instituția unde o să înveți. Poate să îți pară simplă această alegere, dar este foarte importantă din considerentul cum vei petrece următorii 3 ani din viața ta. Sincer, este foarte important să înțelegi că 3 ani din viață vei depinde de această instituție. 

Unele lucruri, pe care le consider importante sunt: 

  • alegerea corectă a profesiei, cel mai important să reieși din pasiuni și discuții cu profesioniștii din domeniul căutat. Nu te teme să schimbi facultatea după un an sau mai mult. În această perioadă alegi cu ce te vei ocupa toată viața, este normal să-ți permiți unele greșeli. Cel mai bine să ai un job part time și între timp să înveți. 
  • caută-ți un job încă din primele zile cum știi că vei merge la facultate. Îți va părea dificil, dar nu este dificil. Pur si simplu tu ești adolescent fără experiență și crezi că aceasta este foarte greu, însă dificultățile ne ajută se creștem și să ne dezvoltăm capacitățile. Confirmarea cunoștințelor de la universitate cu cele din practică întăresc și mai mult ceea ce înveți. La final vei avea doar de câștigat dacă îți vei găsi un job din start. 
  • instituția unde aplici trebuie să îți ofere condiții de studii moderne. La ce mă refer? Este să dețină auditorii moderne, laboratoare și să ofere acces studenților la resursele studii disponibile. Echipa de profesorii trebuie să nu fie îndoctrinați de cunoștințele lor, dar deschiși la idei noi și gata să cerceteze ceva în plus. Cum puteți să aflați toate aceste lucruri? Cel mai simplu este să faceți o simplă vizită la instituție și să găsiți studenți din ultimul an de studii. Ei sigur vă vor spune așa cum stau lucrurile. 
  • nu vă bazați pe ceea ce vă spun părinții și frații. Ascultați pe toți, dar luați o decizie independentă, fiindcă voi o să trebuiască să trăiți cu această decizie. Mai bine să riscați acum, decât să ajungeți la un moment când va fi târziu să mai schimbați ceva. 
  • studiați adăugător despre domeniul vostru. Sunt multiple resurse online, care vă permit să adunați cunoștințe minime despre ce vă așteaptă la universitate. 

Acestea ar fi unele idei pentru cei ce trăiesc emoțiile noilor începuturi. Indiferent ce vei alege pune mult curaj și dorință, ca din start să-ți garantezi șanse mari pentru succes.  

Lumea nu se oprește la noi!

Iluzia independenței există de foarte mult timp. La nivel personal este corect să o păstrăm, dar la nivel social o transcendem. Societatea a evoluat foarte mult și acest lucru s-a întâmplat datorită evenimentelor pozitive și negative, mai ales din acele evenimente, din care am învățat o lecție. Cred eu că la moment este foarte important să înțelegem că deciziile personale și de afaceri, acțiunile pe care le facem, ne afectează nu doar pe noi, dar și pe ceilalți din jur. Probabil acest sentiment apare atunci când necesitățile de bază sunt satisfăcute, sau vin din compasiune, însă sentimentul apartenenței a ceva mai mult este foarte puternic și crucial. 

Lumea nu se limitează la tine și la orice lucru rău îl faci se va găsi un om bun care-l va repara. Iar, pentru orice om bun, se găsește alt om bun, care îi răspunde la fel. Personalitatea ta poate face o diferență sau nu, și aceasta nu înseamnă că altcineva nu va lua inițiativa. Pe cât de independent simți că ești, pe atât de interdependent ești de ceilalți. Acest lucru-l poți simți când mergi la medic, oare cât depinde de tine tratamentul primit? Dacă n-ai avea încredere în medic, nici în tratament n-ai avea încredere. 

Lumea nu se oprește la noi, însă putem alege să luăm o atitudine și să muncim pentru a avea un impact, sau nu.

Partea II: Relațiile colegiale, cât sunt de importante?

Citiți aici partea I a acestui articol.

  • ”Antrenor” sau așa numitul ”coach” – partea bună a acestui stil este că fiecare dintre noi trăim ambele ipostaze. Pentru a deveni antrenor, trebuie să fii novice. De obicei persoanele care adoptă acest rol au avut la început de carieră pe cineva care i-a ajutat. În acest tip de relație este foarte important rolul antrenorului prin prisma exemplului pe care o propagă în elevul său. Rolul elevului este la fel de important. Fiind novice trebuie să asculți și să vii cu inițiativă. Uneori aceste relații se creează neoficial și rămâne la răspunderea fiecăruia cum să procedeze în astfel de situații. Fie alegi să ajuți, fie nu. Doar alegând o atitudine pozitivă și deschisă putem să facem o schimbare pentru generațiile care cresc. Având șansa să întâlniți acești colegi, cel mai bine să apreciați fiecare interacțiune cu ei. Să le prețuiți timpul și să încercați să învățați maximum de la ei. 
  • ”Campionii” – sunt acei care inspiră prin exemplul și rezultatele lor. De obicei sunt acei care muncesc foarte mult și mereu tind să se dezvolte. Poate par a fi aroganți, dar în realitate pot fi doar foarte ocupați. Având foarte multe responsabilități adesea nu-și pot permite să fie foarte amabili sau să îmbrace masca zen-ului absolut. Cu ei cel mai bine să fii maxim conștient că timpul lor costă scump. Dacă știi că la unele întrebări te pot ajuta colegii sau poți găsi răspunsuri pe google, atunci mai bine nu-i aborda. Ei apreciază eficiența și urăsc lenea. Ei pot fi utili atunci când întâlnești probleme complexe și nu mai ai la cine te adresa. 

Poate mai sunt tipaje de colegi, dar le voi mai aduna pentru articole viitoare. Esențial este să înțelegem ce rol jucăm noi și dacă ne ajută să ne realizăm potențialul. Timpul nostru costă ceva, fie bani, fie orice altceva. Doar noi ne putem maximiza efortul investit într-o companie. Mai ales prin relațiile colegiale pe care le menținem și dezvoltăm. 

Partea I: Relațiile colegiale, cât sunt de importante?

Inevitabil ajungi să lucrezi într-un colectiv și poate te-ai întrebat cum ar trebuie să fie relațiile colegiale? La această întrebare pot exista o mulțime de răspunsuri reieșind din piața muncii de la noi. Pe scurt aș încerca să categorizez tipurile de relații întâlnite în practica mea, poate vă va fi util, dar poate nu. 

  • ”P.O.H.U.I.” – un sindrom al oamenilor care vin la muncă pentru bani și să le treacă timpul mai repede. Nu e nimic rău în aceasta, mai ales dacă cultura companiei (managementul) predispune la așa atitudine. Cum se zice: ”peștele de la cap se scufundă în apă”. Abordând acest stil poți ani la rând să ai același salariu și să continui să privești seriale în loc să creezi ceva important. Cu aceste persoane cel mai bine să nu te legi, ei oricum vor rămâne în zona lor de confort, e mai simplu să nu pierzi timpul cu ei. 
  • ”Eu și restul lumii” – o calitate a oamenilor ”iubitori de sine”, care vin la muncă pentru ei și necesitățile lor personale. Probabil acest stil de muncă are o valoare arheologică, așa numitul ”sovietic” sau cei cu diplomă ”roșie”. Prezent și în ziua de azi, dar departe de a mai fi actual. Alegând acest stil suntem limitați la propriul cerc de influență și capacitățile de dezvoltare personale. Dacă se întâlnesc așa persoane este foarte important să aduceți transparență și exactitate în relațiile de serviciu. Altfel ele vor începe a profita de timpul, emoțiile și sănătate voastră. 

Curând va fi publicată și partea II.

Fiecare profesionist trece prin așa momente

Încercări și greșeli îi așteaptă pe acei, care doresc să devină foarte buni într-un anumit domeniu. Mai ales senzația că nu ești la locul tău și că nu te potrivești cu ceea ce faci. Însă dintre toate perioadele din cariera noastră, aceasta este cea mai importantă. În acești ani ieșim proactiv din zona de confort și alegem să explorăm.

Ce se întâmplă atunci când învățăm lucrurile de bază? Răsuflăm adânc și ne mângâiem pe cap în semn de recunoștință că am făcut o treabă bună. 🙂 Probabil, poate e și altfel.

Ceea ce eu nu consider dezvoltare, este să faci unul și același lucru bine, doar că mult mai rapid. Acest proces ține mai mult de eficientizare, decât de inovare și explorare.

Explorând ne hrănim organismul cu adrenalină obținută din eșec și succes. Unde să existe loc pentru așa emoții sub pălăria parfumată de aroganță a profesioniștilor? Să construiești viitorul pe succesele trecute, este la fel cum ai construi o nouă lume pe fundamente vechi. Poate și vei avea noroc, dar poate și nu.

Nesiguranța în viitor ne sperie pe toți, dar viitorul este inevitabil. Doar în trecut există siguranță, dar din păcate nu mai avem drept de alegere pentru a schimba ceva. Viitorul ne provoacă să ne confruntăm cu schimbarea și să o îmbrățișăm de parcă ne este soră.

Schimbările microscopice la nivel de personalitate pot aduce impact macrosocial. Cum ar fi dacă ai dori să schimbi lumea însă ai începe mai întâi să-i schimbi pe toți, fiindcă ei sunt mai mulți și doar la urmă pe tine? Rezistența va fi colosală, pentru că puțini oameni iubesc să te bagi în treburile lor. Viceversa, ce poate fi mai inspirațional decât o persoană, care prin propriul exemplu provoacă schimbarea. Ba chiar, e atât de bravo încât te simți incomod în preajma sa și inevitabil începi să te gândești ce ai putea schimba.

Sincer, cred că este foarte important să păstrezi lângă tine oameni tineri și fără experiență, deoarece prin ei se exprimă simțul pur de pionierat și explorare. Aceste calități schimbă lumea, nu cunoștințele și experiențele învechite. Profesioniștii pot să direcționeze și să prevină greșeli grave, dar mai rar vin și cu idei inovatoare. Iată de ce armonia între profesioniști și novice este absolut critică. Prin ei se asigură tălmăcirea trecutului și crearea viitorului. Pare filosofic, dar e atât de practic. Pur și simplu nu percepem într-atât aceste diferențe, deoarece ne consumă prezentul cu urgențele sale. Cum am percepe prezentul, dacă am trăi 500 de ani? Evident că lucrurile contenesc și începem să ne gândim la viitor cu totul sub altă formă.

Mă străduiesc să fiu în zona de novice măcar în raport de 30% din timpul meu. Astfel mă asigur că nu intru în zona de aroganță și cunoaștere supremă. Care teoretic nici nu există, fiindcă mediul este în permanentă schimbare. Ceea ce lucrează astăzi. nu va mai fi actual peste câteva săptămâni. Cum vei proceda când vei pus în situații de schimbare? Vei îmbrăca haina novicelui, care te poate ajuta să te adaptezi? Sau vei purta în continuare haina profesionistului, frumoasă și încă plăcut mirositoare?